(1 martie 1925 – 31 decembrie 2019)
Când lumea întreagă se pregătea de trecerea într-un nou an, o mare doamnă din Dorne îşi făcea marea trecere în veşnicie.
Doamna profesoară Aspazia Lungulescu a venit pe lume la 1 martie 1925 (naştere trecută în registrul de stare civilă pe data de 3 martie 1925) în Şaru Dornei, fiică a familiei de gospodari înstăriţi şi respectaţi Sevasta şi Andrei Pintilescu. A crescut într-un mediu cu multă preţuire pentru învăţătură şi progres, beneficiind de o educaţie aleasă. Şcoala din Şaru Dornei, Liceul Ortodox de Fete „Elena Doamna” din Cernăuţi şi Liceul Teoretic „Dragoş Vodă” din Câmpulung Moldovenesc, atenţia familiei şi personalul pedagogic înalt calificat al Internatului de Fete „Mitropolitul Vladimir” din Cernăuţi au format o domnişoară inteligentă, puternică, bine pregătită pentru a-şi continua o pregătire profesională de nivel superior. Despre viaţa de elev la şcoala din comuna natală a dat mărturie cu multe amănunte în secţiunea memorială, din monografia N. Adăniloaie, P. Ţaranu, „Şcoala Şaru Dornei – repere istorice” Tipografia ROF SA, Suceava, 2003, pag. 219-222. Ne povestea despre profesoarele sale din Cernăuţi, despre bulevardele şi parcurile frumoase ale oraşului adolescenţei sale şi despre trenul direct Vatra Dornei – Cernăuţi, a cărui linie ferată se mai vede şi astăzi pe alocuri.
După promovarea în 1945 a bacalaureatului, a urmat, în paralel, cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi ale Facultăţii de Teatru din cadrul Conservatorului de Muzică şi Artă Dramatică din Iaşi. Le-a absolvit pe amândouă cu bune rezultate în anul 1949. La Facultatea de Litere şi Filosofie a susţinut teza de licenţă cu titlul „Poezia lui Mihai Beniuc”, iar Facultatea de Teatru a încheiat-o cu teza „Rolul Pulheria din piesa «Căruţa cu paiaţe» de Alexandru Ştefănescu”. Fiind în situaţia alegerii drumului profesional de urmat, ca bună fiică a unei familii dintr-o comunitate montană de vechi răzeşi, a urmat sfatul familiei şi a ales profesoratul, ca fiind potrivit pentru o domnişoară bine educată.
A profesat, pentru scurt timp, la Şcoala Generală din Fundu Moldovei, Şcoala Medie Tehnică de Panificaţie din Iaşi, Şcoala Medie Tehnică de Cooperaţie din Vatra Dornei, Şcoala Generală nr. 1 Vatra Dornei. Din septembrie 1955, la înfiinţarea Liceului Teoretic din Vatra Dornei, a fost transferată, în interesul învăţământului, pe catedra de limba şi literatura română, la această instituţie. A profesat aici până la pensionarea sa din anul 1980, formând mulţi tineri, care au devenit scriitori, publicişti, profesori, actori, regizori, oameni de cultură iubitori de literatură, de frumos, de limba română şi de ţară. Doamna profesoară Aspazia Lungulescu a primit, pentru toate bunele rezultate, Diploma de profesor fruntaş şi a fost desemnată director al Liceului Teoretic Vatra Dornei (1978-1980). Cu o putere de muncă excepţională, s-a achitat şi de atribuţiile de viceprimar cu probleme de învăţământ şi cultură al oraşului Vatra Dornei (1975-1979). Privind înapoi la domnia sa, admir tactul deosebit şi eleganţa cu care şi-a trăit fiecare eveniment din viaţa de profesor, diriginte, director sau în calitate de colegă a foştilor mei profesori. Îmi vin în minte enigmaticele fragmente biblice: „căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă” (Evrei 12,6), sau „mâniaţi-vă, dar nu greşiţi” (Ps. 4,4), al căror înţeles practic mi se clarifică amintindu-mi de maniera sa de a mustra, cu fermitate şi blândeţe, pentru a corecta. Talentul actoricesc remarcabil a generat lecţii memorabile, cu lecturi şi recitări de mare clasă, care au avut ca efect punerea în mâna elevilor săi a literaturii române cu întreaga sa coloratură.
Pregătirea în domeniul teatrului a fructificat-o în mai multe direcţii, preferată fiind cea regizorală. A alcătuit o formaţie de teatru, a regizat piese din repertoriul naţional şi internaţional şi a montat unele premiere absolute. În premieră absolută s-au prezentat la Vatra Dornei piesele „Şcoala din Humuleşti” (1952) şi „Cuscrii Gherghinei” (1953) de Ion Luca, cu autorul de faţă. Această reprezentare a fost un act de mare curaj, întrucât Ion Luca avea, din motive caracteristice „obsedantului deceniu”, domiciliu forţat la Vatra Dornei. Piesele regizate de doamna profesoară au obţinut premii la concursuri de profil. O altă preocupare în domeniul teatrului a fost scoaterea în evidenţă a teatrului popular din zona Dornelor, prin pregătirea elevilor să prezinte obiceiuri populare ce includeau elemente de teatru la festivaluri de profil (ex. Sibiu, 1973) şi publicând studiul „Coordonatele teatrului popular” (1986).
Retragerea la pensie a constituit amplificarea activităţii domniei sale în alte domenii dragi: publicistică, literatură beletristică şi memorialistică, activitate artistică, cultural-spirituală şi socială. A publicat volumul de poezie şi proză memorialistică „Gânduri” (Ed. Mirton, Timişoara, 2003), a fost membru activ al cenaclului literar „Lucian Blaga” al Casei de Cultură din Vatra Dornei, condus de poeta Cornelia Maria Savu, a fost membru activ al corului Bisericii „Sfântul Ilie” din Vatra Dornei şi multe altele. Familia Lungulescu se numără printre ctitorii Catedralei „Sfânta Treime” din Vatra Dornei şi ai Bisericii „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Şaru Dornei.
A fost iubită şi preţuită de toţi cei care au cunoscut-o. În anul 2003, cu ocazia aniversării a 140 de ani de la înfiinţarea Şcolii Şaru Dornei, doamnei profesoare Aspazia Lungulescu i-a fost conferit titlul de Cetăţean de Onoare al comunei Şaru Dornei. În vara anului 2014, mai mult de două sute de cetăţeni ai municipiului au înaintat o petiţie către Primăria Vatra Dornei, solicitând ca doamnei Aspazia Lungulescu să i se acorde, la împlinirea vârstei de 90 de ani, titlul de Cetăţean de Onoare al municipiului Vatra Dornei. Am adăugat şi eu o anexă justificatoare la această petiţie. Rezultatul demersului a fost sub aşteptările cetăţenilor. După o matură chibzuinţă şi îndelungă deliberare, edilii locului au hotărât că o muncă şi o viaţă ca ale doamnei noastre profesoare se cuvin a fi răsplătite cu o Diplomă de excelenţă însoţită de un premiu de 500 lei, în semn de mare recunoştinţă. Doamna profesoară, în marea sa bunătate, a fost bucuroasă.
Multe se pot spune despre doamna Aspazia Lungulescu. A iubit copiii, familia, pe dorneni, Bucovina, ţara întreagă şi a muncit mult pentru toţi. A preţuit buna calitate, frumosul, demnitatea şi şi-a făurit viaţa în aceste coordonate. A preţuit unitatea, armonia, înţelegerea şi a acţionat cu înţelepciune întru realizarea şi păstrarea lor.
Dumnezeu să-i dea odihnă şi să aducă mângâiere familiei şi prietenilor săi!
Prof. univ. dr. GABRIELA CRISTESCU,
Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad
Comentarii