Oameni şi cărţi

Cărţi închinate Centenarului Marii Unirii

„Prăbuşirea unei monarhii. Discursuri ţinute în Camera din Viena în ajunul prăbuşirii la 22 octombrie 1918 a Austro-Ungariei. Cu o Introducere «de un martor din Tribuna presei»”, ediţie îngrijită şi adnotată de Mihai-Aurelian Căruntu, Editura Karl A. Romstorfer, Suceava, 2018, 117 p

 Tânărul istoric sucevean Mihai-Aurelian Căruntu, muzeograf principal, doctor în istorie, expert în bunuri arheologice şi istorico-documentare pentru perioada contemporană la Complexul Muzeal Naţional al Bucovinei – autor al lucrărilor: „Bucovina în al Doilea Război Mondial” (Iaşi, 2004), „Zorile Unirii la Suceava” (Suceava, 2008), „Un brand al industriei sucevene de odinioară. Fabrica de zahăr Iţcani, SAR (1927-1948)” apărută la Suceava în 2012, „Suceava periferiilor – pierdută, uitată, necunoscută” (Suceava, 2013), „Prăbuşirea unei monarhii” (Suceava, 2018) şi „Unirea Bucovinei cu România” (Suceava, 2018) – a reeditat, îngrijit şi adnotat broşura de mai sus, de 117 pagini, apărută în prima ediţie la Editura de Arte Grafice, în 1920, care devenise o raritate în doar câteva biblioteci scăpate cu chiu cu vai de epurările şi distrugerile din timpul ocupaţiei sovietice.

Pasionat şi cunoscător avizat în problemele spinoase şi complicate ale Bucovinei, cu o strălucită lucrare de doctorat de aproape 500 de pagini despre „Bucovina în cel de-al Doilea Război Mondial”, temeinic documentată şi elaborată sub coordonarea regretatului şi reputatului specialist – poate cel mai bun până acum de la noi, despre cel de-al Doilea Război Mondial – Gheorghe Buzatu, cercetător neobosit al arhivelor şi apărător el însuşi al adevărului istoric, pe care străinii şi mai ales vecinii ni-l complică şi falsifică mereu când e vorba de Bucovina. Dar Mihai-Aurelian Căruntu, republicând aceste discursuri ale deputaţilor din Camera din Viena, oferă generaţiei de astăzi o mai nuanţată şi bogată cunoaştere şi înţelegere a situaţiei politice din ajunul prăbuşirii Austro-Ungariei.

Suntem întru totul de acord cu necesitatea republicării, analizei şi evaluării competente, temeinice şi prudente a momentului istoric din ultima decadă a lunii octombrie 1918 şi cu concluziile pertinente formulate şi fundamentate de Mihai-Aurelian Căruntu despre conţinutul ideatic şi limitele deputaţilor Constantin Isopescu-Grecu şi Gheorghe Grigorovici.

Să-i informăm – fie şi în rezumat – pe cititorii noştri de astăzi ce idei formulează în Introducerea sa acel martor anonim „din Tribuna presei” şi ce propuneri au exprimat cei doi deputaţi români menţionaţi mai sus.

Martorul din Tribuna presei relatează că, în genere, „politica deputaţilor români din Reichsrat a fost întotdeauna o politică naţională” care se referea la aspecte locale: „conservarea caracterului naţional al ţării, stăvilirea slavizării populaţiei, apărarea contra birocraţiei austriece, ocrotirea bisericii şi şcolii, împiedicarea expansiunii rutene-ucrainene, numirea în slujbe a românilor şi scoaterea din orice funcţii a străinilor, emanciparea ţăranilor şi valorificarea bogăţiilor ţării în folosul autohtonilor etc. Exponenţii acestei politici au fost mai ales George Popovici şi dr. Iancu Flondor, care au creat «Partidul naţional poporal»” (p. 12-15). G. Popovici a trebuit „să părăsească ţara din cauza diferendului său cu prim-ministrul von Koerber. Crearea unui club parlamentar român a întărit, consolidat şi unificat politica aşa-zisei celei «de-a opta naţiuni din Austria». Unindu-se cu deputaţii poloni în contra rutenilor, Popovici căzu şi el odată cu guvernul contelui Badeni” (p. 16-17).

În şedinţa Camerei din Viena din 22 octombrie 1918 deputatul dr. Isopecu-Grecu critică interpretarea eronată dată de guvernul de la Budapesta Celor 14 puncte ale preşedintelui Wilson; cere „înlăturarea oligarhiei care domneşte de la 1867 la Budapesta şi reducerea Ungariei la partea ei strict locuită de maghiari; înfierează întreaga legislaţie maghiară, care face posibil ca 4 milioane de români să aibă doar 5 reprezentanţi aleşi în Reichstag (…), 104 de comune româneşti să fie dezlipite de biserica română şi să se oficieze slujbele religioase în limba maghiară; aduce argumente imbatabile că «statul ungur este considerat de toată lumea ca cel mai odios tiran al lumii şi că istoria nu va falsifica adevărul»”, „noi românii – din Austro-Ungaria – nu putem exista decât dacă toţi românii de pe teritoriile locuite de noi şi aparţinând sferei noastre economice se vor uni pe deplin într-un singur stat căruia să i se dea putinţa de-a exista economiceşte”, „daţi-ne, aşadar, să punem temeliile unui stat al naţiunii noastre”. Concluziile dr. Isopescu-Grecu sunt clare: „La tendinţa de-a se uni poporul român nu va renunţa niciodată niciun român! Este deci firesc ca românii din toate ţările, din Basarabia, Bucovina, Transilvania şi Ungaria să se alipească la statul liber român”, la Vechiul Regat.

Cât despre Bucovina, „dacă ea n-ar fi fost ocupată şi anexată de Austria, ea ar fi astăzi – în octombrie 1918 – curat românească”; dacă prin colonizări şi imigrări populaţia a fost „amestecată astfel, ca nici una din naţiuni să nu mai aibă preponderenţa, asta este tocmai ţara care ne trebuie nouă”. Deputatul român nu ezită să arate public că: „dacă s-ar aduce aceste lucruri în faţa forului european, Bucovina ar fi trecută printre ţările care trebuie restituite aşa cum erau pe vremea răpirii lor, tot aşa după cum urmează ca Alsacia-Lorena să fie ale Franţei cu toată majoritatea lor germană” (p. 74-75). Cât despre oraşul şi capitala Cernăuţi, „limba ruteană este acolo un fel de limbă comună, mai ales din cauza evreilor emigraţi din Galiţia, care în interesul comerţului se servesc de limba ruteană pentru a-şi face afacerile” (p. 81). De asemenea, condamnând înţelegerile secrete ale Austriei cu ucrainenii contra românilor, deputatul declară: „Trebuie să cred că Austria a înnebunit de tot când lasă legiunile ucrainene să intre în Bucovina” tocmai în momentul când se recunoaşte oficial nota lui Wilson, iar „legiunile ucrainene nu intră numai în Cernăuţi, ci şi în Gura Humorului”, obligând în acest fel să se producă şi riposta României (p. 93), ceea ce echivala „cu o declaraţie de război” a Austriei şi ucrainenilor” (p. 95).

La rândul lui, deputatul Grigorovici, relevă şi el public: „Prin ocuparea Bucovinei de către legiunile Bucovinene provocaţi iarăşi dorinţa României de a intra în Bucovina” (p. 100). Socialistul Grigorovici continuă: „Românii de azi sunt cu toţii într-un cuget, vor unirea şi unirea aceasta nu o vor împiedica absolut de loc hotărârile Consiliului Naţional al ucrainenilor din Cernăuţi şi Lemberg.”

Deputatul Renner, convins de dreptatea cauzei româneşti, încheia şi el: „pentru cearta dintre popoare a sunat ceasul din urmă şi că e timpul să facem între noi pace, aşa cum o face lumea întreagă” (p. 117).

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: