Ca ei, ca la noi…

În prag de primăvară şi-n prag de europarlamentare, dreapta a cerut dublarea alocaţiilor pentru copii şi le-a dublat. S-a zis atunci că, la votul din Parlament, a profitat că o majoritate din majoritatea de stânga n-a fost vigilentă, era acasă ori pe hol, la o bârfă (…cum s-a mai zis şi că, deşi declarativ se opunea, a lăsat legea să treacă fiindcă nu se face să te pui cu alocaţiile, nu dă bine în ochii familiştilor). Acum, în prag de Crăciun, stânga şi-a propus să procedeze exact ca dreapta înainte de Paşte. Ce dacă zice dreapta (ca stânga, atunci) că nu-s parale; să (se) inventeze! Şi tot acum, în prag de Crăciun, se vede dreapta în situaţia de a nu vota un proiect propriu de lege, însă anunţat din vară, pe paralele bugetului stângii, de diminuare a TVA. Culmea e că iniţial stânga era contra, dar acum e pentru. Într-o doară, s-ar putea pricepe că-s aici şi manevre de şubrezire a puterii de curând împuternicite prin vot şi printr-un destul de amplu curent de pro şi contra, totodată de exersare a înţelegerilor ce-ar putea apărea dincolo de ea, cu ţintă politică pe la anul. Va sta guvernul nou ori nu va sta, chiar generând făgaş loteriei anticipatelor? Oricum, dacă va să fie, în 2020 cetăţeanul cu ştampila va uita de alocaţii şi de TVA, căci sigur va avea deja multe altele (pe cap) de socotit…