„Acel timp, acele locuri”, cartea cu trăiri intense a Rodicăi Alexandru

Profesorul de istorie Rodica Alexandru, director al Colegiului Naţional „Ştefan cel Mare” din Suceava în perioada 1967-1982, a lansat ieri volumul „Acel timp, acele locuri”, o carte biografică în care se regăsesc amintiri din copilăria şi adolescenţa ei.

Cartea este dedicată părinţilor săi, Ecaterina şi Dumitru Bunduc, învăţători din Călineşti Cuparencu, judeţul Suceava, şi are la bază un manuscris pe care onorabila doamnă profesor l-a scris în urmă cu mulţi ani, dar fără intenţia de a-l tipări vreodată.

„Cine va citi aceste însemnări ale mele? Poate urmaşii mei, nepoţii şi strănepoţii, întrebându-se de unde sunt şi de unde se trag, vor găsi aici o parte de răspuns. Sau poate nu le va citi nimeni. Dar eu simt ca o datorie interioară să mă destăinui, chiar fie şi numai mie însămi” nota Rodica Alexandru într-un moment al anului 2005, atunci când amintirile dădeau, fără să fi fost chemate, pe dinafară.

Manuscrisul în cauză a ajuns în timp să fie citit de câţiva oameni dragi, iar unii dintre ei au dorit ca în aceasta toamnă, când profesoara a împlinit 85 de ani, să-l transforme într-o carte care a strâns în ea şi alte mărturii ale vieţii „pline şi cu rost”, cum a spus colega şi prietena autoarei, prof. Rodica Belţa.

Rodica Belţa a fost de altfel nu numai unul dintre autorii morali ai volumului „Acel timp, acele locuri”, ci şi mediatorul întâlnirii de ieri, din aula Colegiului Naţional „Ştefan cel Mare”, cu ocazia lansării. Complexe, complete, cu preţuire şi har declarate au fost cuvintele ei la adresa autoarei şi ale cărţii.

„Oricât m-aş cenzura, nu pot vorbi puţin despre Rodica Alexandru de care am fost alături, în calitate de coleg şi prieten, o viaţă întreagă. Am văzut în ea un profesor de vocaţie şi un director cu reale calităţi. Noi ne-am simţit întotdeauna în siguranţă cu dumneaei în frunte, pentru că am ştiut că va apăra întotdeauna prestigiul liceului. (…)

Nu sunt critic, dar consider că această carte este una valoroasă în ciuda faptului că are text puţin, pentru că este o carte a unor trăiri intense. Este în ea foarte multă sinceritate şi foarte multă naturaleţe. Pe de alta parte, acest volum are şi valoare de document” a declarat prof. Rodica Belţa.

„Avem încă atâtea de povestit!”

Pe lângă textul născut din nevoia a-şi aminti, în cartea Rodicăi Alexandru se regăsesc şi cuvintele unor oameni care o preţuiesc, parte dintre mărturiile din presă apărute despre ea, fotografii de familie şi, cu totul minunate, imagini ale unor picturi realizate de această doamnă care abia acum 6 ani şi-a descoperit şi talentul plastic.

Cu toate laolaltă a ieşit ce a ieşit… o carte frumoasă la privit şi cu emoţie de citit şi răsfoit. O carte curată, vie, cu amintiri ce par a fi şi ale noastre, cu descrieri uimitoare, în care nici cea mai mică propoziţie nu poate fi bănuită de neadevăr sau cosmetizare. O carte despre un copil deştept, sensibil dar puternic, dintr-o familie în care oamenii se iubeau, respectau învăţătura, întâmpinau prezentul aşa cum venea şi se îndârjeau să creadă în viitor. O carte despre bucuriile unei copilării simple dar minunate, însă şi o carte despre durerile oamenilor, numite război, moartea celor dragi, refugiul, foamea, boala.

În cele din urmă, din amintirile autoarei răzbate peste timp dragostea incomensurabilă pentru părinţi şi o victorie firească a omului bun, demn şi curajos, asupra răului şi urâtului.

Aula Colegiului Naţional „Ştefan cel Mare” Suceava a fost ieri, la lansarea volumului „Acel timp, acele locuri”, neîncăpătoare. Pentru că ştefaniştii sunt o castă, un clan indestructibil, o familie mare de tot, mândră şi mereu unită. Alături de Rodica Alexandru, la lansarea de carte, i-au stat rude, prieteni, colegi, foşti elevi, taţii unor foşti elevi, bunicii unor foşti elevi, dar şi mulţi elevi ai generaţiei de boboci ai colegiului, din această toamnă, însoţiţi de profesori şi directorul Dan Popescu. Mulţi au dorit, o dată în plus, să spună ceva preţios şi din inimă doamnei Rodica Alexandru, poate cel mai onorat, în prezent, profesor al Sucevei şi care de 10 sau 50 de ani încoace şi-a lăsat, într-un fel sau altul, dar pentru totdeauna, amprenta în viaţa lor.

Pe fundal, în aulă, a sunat la un moment dat vocea guturală a celebrei Edith Piaf cântând „ Non, je ne regrette rien!”. Eram sigură că nici venerabila profesoară, acum autoare de carte, nu regretă nimic din toate câte i s-au întâmplat în viaţă. Toate au definit-o ca om, dascăl şi lider şi au dus-o acolo unde este acum, în mijlocul afecţiunii şi respectului multor, multor oameni.

Ieri, de emoţie, abia a avut putere să le mulţumească. Dar în luna august anul acesta, Rodica Alexandru scria tot ce-ar fi fost de spus, în cuvântul de încheiere al cărţii ce urma să fie tipărită:

„Alături de mine este fiul meu Dan şi familia lui; dragostea, grija lor constantă şi protectoare îmi dau siguranţă şi încredere, puterea de a depăşi cu demnitate slăbiciunile vârstei.

Trăiesc bucuria de a fi bunică şi străbunică.

Sunt înconjurată de prietene bune, de foste colege, de cancelarie, de foşti elevi care nu m-au uitat şi mă vizitează adesea.

Avem încă atâtea lucruri de povestit!”

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: