Directorul

O seamă de rădăuţeni lucrau la fabrica de spirt, „babă” de peste 100 de ani, care umplea de mirosul alcoolului urbea când venea vreme de pâclă. Ei îşi câştigau o pâine albă, ca să nu mai pomenim de licoarea pe care instalaţia de cazane o fabrica în cantităţi industriale. Fiecare îşi putea prepara, în voie, dar mai mult fără voie un rachiu, deşi nu aveai impresia, dacă intrai pe poarta fabricii, că lucrătorii sunt parfumaţi. Mai degrabă se parfumau acasă sau îi parfumau pe alţii, căci, cum-necum, spirtul se fura. De la o jumătăţică bine ascunsă sub haine, până la adevărate instalaţii, cea mai vestită fiind aceea care, pe un furtunaş de grosimea vintilului pentru bicicletă, înfipt cu ajutorul unui ac de făcut injecţie boilor într-un furtun prin care circula spirtul din cisterna-auto în vagonul cisternă din gară şi bine pitit prin vegetaţia din zonă „picura” alcoolul într-o damigeană de 50 l îngropată în zonă, în pământ. Încet, încet preţiosul lichid umplea vasul, alcoolul vândut aducând bani frumoşi celor ce meşteriseră instalaţia. Şi alte asemenea poveşti…

Constantin Arcu îmi mărturisea că eroul „secund” al romanului său de debut este… alcoolul…

Mă întorc la asemenea amintiri deoarece festivalul „Ochi de păun” de la Rădăuţi, tocmai încheiat, îl are ca „întemeietor” pe Dragoş Cusiac, fostul director al muzeului din localitate. Avea destule de pregătit, în calitate de organizator, dedicatul director, încât pregătirea festivalului îi lua o bucată bună de vară.

Între cele ce trebuiau pregătite era şi băutura ce se punea pe masa oaspeţilor manifestării. Aşadar, cu ştirea şi aprobarea primarului, Dragoş Cusiac se prezenta la directorul fabricii ca să capete câteva „pripoane” (sticle) cu spirt. Le căpăta şi urma prepararea rachiului. Când avea suc de afine, făcea afinată. Când nu, făcea un ceai tare de secărică, pe care îl combina, după reţeta proprie, cu alcoolul, mai adăuga ceva zahăr ars şi… Şi făceam parte din delegaţia invitată de director la degustarea băuturii astfel preparate. De obicei, delegaţia pleca bine ameţită de la degustări.

Iată cum nu poţi uita vreodată un director.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: