Adrian Păunescu, poetul zilelor noastre

Era în vara anului 1943, mai precis în luna lui Cuptor, ziua 20, la Copăceni, Bălţi, când vedea lumina zilei cel care va deveni unul din cei mai mari poeţi ai României, Adrian Păunescu. De fapt n-a fost numai un reputat poet, ci şi om de televiziune, traducător şi, nu în ultimul rând, om politic. Era fiul Ioanei şi al lui Andrei.

Între anii 1960 şi 2010 a desfăşurat o prodigioasă activitate de scriitor. Pe parcursul vieţii a publicat 60 de volume de poezie, totalizând peste 300.000 de versuri. Printre acestea: „Repetabila povară” (1974); „Iubiţi-vă pe tunuri!” (1981); „Poezii cenzurate” (1990), „Meserie mizerabilă. Sufletul” (2000).

În anul 2007 şi-a susţinut teza de doctorat cu tema „Generaţia 60”, generaţie din care au făcut parte Nichita Stănescu, Marin Sorescu şi Ioan Alexandru. Referinţe critice despre opera sa au scris Eugen Simion, Aurel Martin, Mircea Tomuş, Ion Pop, Petru Poantă, Eugen Negria ş.a.

Poetul Adrian Păunescu a înfiinţat Cenaclul „Flacăra” (nume cu tâlc), care şi-a desfăşurat activitatea între anii 1973 şi 1985. A pornit la drum cu un repertoriu format din poeziile sale. Cu timpul, s-a extins asupra operei a numeroşi alţi scriitori.

A polarizat talentele muzicale ale vremii: Mircea Vintilă, Doru Stănculescu, Dan Andrei Aldea, Adrian Ivaniţchi, Dan Chebac, Valeriu Sterian, Florian Pittiş, Anda Călugăreanu, Zoia Alecu, Tatiana Stepa, Vasile Şeicaru, Marcela Saftiuc, Alexandru Zărnescu, Ştefan Hruşcă ş.a. Alături de aceştia au fost aduşi în cenaclu şi cei mai buni recitatori ai epocii.

În perioada arătată, cenaclul a prezentat 1615 spectacole de muzică şi de poezie. Ele s-au susţinut la început în sala Teatrului „Ion Creangă”, dar, cu timpul, au fost susţinute în toată ţara.

Spectacolele au fost interzise în anul 1985. Motivul oficial a fost busculada de la stadionul „Petrolul” din Ploieşti, care s-a soldat cu cinci morţi şi câteva zeci de răniţi. Dar adevăratul motiv a fost ascensiunea lui Adrian Păunescu şi faptul că acel cenaclu nu mai era o simplă manifestare culturală, ci devenise un adevărat fenomen social care îngrijora regimul.

Figura lui Adrian Păunescu a fost imortalizată în bronz sau în piatră încă din timpul vieţii. Sculptorul Deac a realizat bustul său în anul 1986, bust care, din motive lesne de înţeles, a fost păstrat numai în casa scriitorului. Sculptorul Rodion Gheorghiţă a realizat un bust în anul 1999, care a fost amplasat la Slătioara, Vâlcea, împreună cu cele ale lui Mihai Eminescu, I.L. Caragiale, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu şi Dinu Săraru. La liceul din Bârca (Dolj) a fost amplasat un bust pentru că şcoala îi poartă numele. Iar Marcel Mănăstireanu i-a făcut un bust care a fost amplasat în localitatea Dumbrăveni (judeţul Suceava). Sculptorul Romi Adam i-a realizat un bust care a fost amplasat pe Aleea Clasicilor, din municipiul Chişinău, la 31 august 2011, cu prilejul sărbătoririi Zilei Limbii Române. Şi, astfel, Adrian Păunescu va rămâne veşnic alături de poporul român…

Cum nu puteam trece cu nepăsare de acest eveniment literar important din viaţa noastră, aniversarea lui, am organizat o manifestare literară închinată lui Adrian Păunescu în sala primitoare a clubului CARP „Speranţa” Rădăuţi. Ca de fiecare dată, sala clubului a fost arhiplină, iar luările de cuvânt au fost mai numeroase decât am planificat.

Manifestarea a fost deschisă de Ana Marcu, preşedinte. Apoi am prezentat câteva aspecte din viaţa şi activitatea literară a lui Adrian Păunescu, inclusiv câteva cuvinte de duh pe care poetul le-a inserat în poeziile sale. Am amintit că statul român l-a decorat în anul 2003 cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler, iar Academia Română i-a acordat „Meritul Academic” (la vârsta de 67 de ani).

Ioan Iosif a venit cu alte date biografice, a enumerat volumele de versuri şi a recitat poeziile „Rugă pentru părinţi”, „Ordinea de zi” şi „Totuşi iubirea”. Apoi a citit câteva catrene, punându-ne în situaţia să recunoaştem personajele la care s-a referit.

Genoveva Filip a precizat că Păunescu a fost cunoscut în epoca sa pentru poeziile sale. A citit apoi „Basarabia pe cruce”. A povestit despre umilinţele pe care le-a suportat poetul la graniţa cu Ucraina, din pricina unei poezii scrise la moartea lui Grigore Vieru. Iar Rodica Strateciuc a citit poezia „Ce frumoasă eşti”, creaţie personală. Nuţuca Burciu a precizat de ce coperţile volumelor sale de poezie sunt de culoare neagră, de ce poezia „Istoria unei secunde” a fost interzisă şi arsă. Apoi a citit poezia „Sunt egoist, nu pot trăi fără patrie”. Ion Burciu a vorbit despre începuturile lui literare şi despre tematica poeziei sale, apoi a citit poemul „Corabia în derivă”, poezie scrisă în trenul de Timişoara. Gheorghe Dascăl a vorbit despre frumuseţea poeziilor lui Adrian Păunescu, motiv pentru care este iubit şi apreciat şi astăzi. Dovadă că şi noi ne-am întrunit pentru a vorbi despre Adrian Păunescu. Iar Marin Pesclevei a produs punctul culminant, punându-ne caseta cu glasul lui Adrian Păunescu recitând ultima sa poezie, scrisă pe patul de spital. A citit apoi poezia „Dor de Eminescu”.

N-am fi putut lăsa să treacă o dată aşa de importantă din calendarul de suflet al neamului nostru!…

Prof. GH. DOLINSKI

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: