Ori de câte ori am avut prilejul, am afirmat că cetăţenii municipiului Rădăuţi sunt favorizaţi de faptul că în municipiu se află o „Galerie de artă”, obiectiv pe care nu-l prea întâlnim în municipiile şi oraşele judeţului nostru. Sunt favorizaţi pentru faptul că au astfel acces la nenumărate expoziţii de artă, şi nu numai. Iar meritul pentru organizarea acestor expoziţii de pictură şi de desene, fie ale artiştilor consacraţi, fie ale amatorilor sau ale copiilor din diferite unităţi şcolare se datorează pictorului Ioan Bodnar, căruia i s-a raliat şi doamna Carmen, distinsa sa soţie. Meritul este al lor şi pentru faptul că-n această galerie de artă au adus pictori cu creaţiile lor din mai multe ţări ale Europei.
Şi recenta expoziţie de pictură, la care vom face referire mai încolo, s-a organizat cu sprijinul de specialitate al maestrului Bodnar, o contribuţie aducându-şi prin sfaturi şi pictorii Mihai Ignea, profesor de arte plastice la şcoli din Rădăuţi, şi Constantin Ungureanu-Box din Suceava.
Pentru a cunoaşte mai multe lucruri despre pasiunea doamnei Rodica Nichiforiuc, „vinovată” de organizarea acestei expoziţii de pictură, am reuşit să stau de vorbă cu domnia-sa, care-a binevoit să-mi răspundă la câteva întrebări pentru a-mi satisface şi curiozitatea. Eram foarte curios pentru că, atunci când am deschis uşa şi-am intrat în galerie, am avut impresia c-am pătruns într-un imperiu al culorilor, care inundaseră sala expoziţiei. M-am învârtit roată, trecând cu privirea, fugar, peste tablourile agăţate pe cei patru pereţi şi-n memorie mi-au rămas multe, multe culori.
Am descoperit-o pe doamna Rodica Nichiforiuc care, alături de doamna Ana Sfârnaciuc, custodele galeriei de artă, mai îndreptau câte un tablou, în aşteptarea vernisajului care se apropia cu paşi repezi. Atunci n-am mai stresat-o, aşteptând să stau de vorbă cu domnia-sa după încheierea vernisajului. Eram sigur că va sta de vorbă cu mine, mai ales că realizasem cu câţiva ani în urmă o emisiune cu Iris, fata domniei sale, pe teme de călărie şi, după terminarea filmărilor, ne-a delectat cu câteva balade, pe versurile proprii, acompaniindu-se la chitară.
„Am început să desenez, mi-a declarat, de când eram copil, din clasa a II-a. Mâzgăleam totul, pentru că eram prea mică. Părinţii m-au dat la Liceul de Artă din Iaşi, dar n-am stat mult. La liceul din Rădăuţi am primit îndrumări de la domnul Bejenaru. I-a plăcut foarte mult cum arăta caietul meu. Eram doi în clasă cu asemenea caiete. Să ştiţi că mi-am păstrat lucrările de la începuturile desenului. Am studiat, am aprofundat, am exersat. Pe pânze am aşternut autenticitatea mea internă. Tot ce-am desenat a fost numai din pasiune. Am realizat până acum peste 300 de tablouri. N-am teme preferate. Desenez totul: flori, peisaje din natură, mai ales din cea bucovineană, scene de familie, portrete etc. Desenez tot ce-mi apare în faţă şi pe care îl primeşte sufletul meu cu toată deschiderea.
Am fost încurajată să prezint o parte din lucrările mele în această expoziţie. Mi-am dat seama că tema sunt eu. În aceste lucrări mi-am regăsit toată viaţa mea: pasiunea pentru tot, caii, familia, libertatea. Am simţit că-mi ieşeau toate lucrările pe care îmi propuneam să le realizez. Eu nu m-am explicat în lucrările mele, ci m-am exprimat aşa cum am simţit.
Inspiraţia mi-a venit de la un alt proiect al meu, caii. Acolo, între ei, există multă libertate şi ţi se dă posibilitatea ca, prin zvâcnirea penelului să te eliberezi de absolut totul, mai ales de stresul epocii actuale Multe ore mi le petrec acolo, la «Caii de legendă», timpul mi-l folosesc cu multă drămuire, pentru că este foarte mult de lucru. Şi în timpul lucrului mă inspir. Acolo plămădesc tablourile următoare, şi nu numai acolo. Lucrările mi le realizez cu cuţitul Această tehnică de lucru mă reprezintă. Mulţi oameni din domeniu m-au încurajat să merg cu această tehnică, chiar şi specialişti. Unii mă susţin chiar de 40 de ani, de când am început să pictez. De un real folos mi-a fost pictorul Ioan Bodnar, care urmăreşte cu atenţie munca şi evoluţia mea.
Pentru mine pictura este un mod de a fi, o stare de fericire şi-o altă carte de vizită. Sunt conştientă că am încă foarte mult de studiat. Sunt încă mică în acest domeniu, dar promit că mă voi ridica mai sus, pe trepte superioare. Mă ghidez după ce-a spus părintele Arsenie Boca: Am vrut să ofer din ceea ce sunt, nu din ceea ce am. M-am gândit să ofer oamenilor ce am eu mai frumos, să nu ţin pentru mine, să nu fiu egoistă. Savurez tot ce mi se întâmplă, bun sau rău. Să ştiţi că tot ce mi se întâmplă, bun sau rău, este o minune. Să ştiţi că pentru mine foarte importantă este familia, pentru că mă ajută şi mă înţelege în tot ce realizez. Recomand tuturor să-şi găsească pacea sufletească în tot ce cred ei. Eu spun cu voce tare: Sunt fericită!”
Dacă m-aş fi gândit mai mult, aş fi putut scrie despre doamna Rodica Nichiforiuc în doar câteva cuvinte, care-o caracterizează, şi anume: dragoste pentru cai şi pentru natură, putere de muncă, talent nemăsurat, ingeniozitate, armonie în realizarea tablourilor, pentru că, aşa cum aţi văzut, este mult, totuşi, de scris despre această doamnă. Dar ascultaţi-mă, veniţi să vedeţi tablourile!
prof. GH. DOLINSKI
Comentarii