Profesorul israelian de origine română Moshe Idel a susţinut, joi, în cadrul manifestării „Zilele Limbii şi Teatrului Idiş”, aflată la ediţia a II-a la Suceava, o conferinţă despre limba idiş: „Idiş, o lungime de undă specială. Idişul între română şi ebraică”.
Potrivit acestuia, limba idiş este un hibrid, fiind singura din lume care a rezultat din contopirea a două limbi din familii extrem de diferite, respectiv ebraica şi germana, limbi care s-au întâlnit pe continentul european începând cu secolele X – XI.
Profesorul Moshe Idel a explicat că limba idiş a preluat din germană verbele, iar din ebraică substantivele, subliniind că idealele, precum Tora sau Chivot, sunt ebraice, iar acţiunile depind de limba germană.
El a subliniat că idiş nu este „o limbă de comunicare externă”, ci o limbă casnică, fiind o limbă foarte emoţională, care are de-a face cu femeile şi copiii, dar că este, în acelaşi timp, o limbă modestă şi funcţională.
Potrivit lui, Biblia a ajuns la femei, la mame, iar de la ele la copiii lor prin idiş, iar în acest fel limba a mers mai departe, dar a rămas o limbă casnică pentru că a fost cultivată mai ales de femei, iar elitele au folosit ebraica.
Prof. Moshe Idel a mai spus că prin migraţia evreilor care o vorbeau, limba idiş s-a răspândit în toată lumea, având accent diferit în fiecare zonă şi că, deşi diversă, în secolul al XIX-lea a devenit o limbă internaţională evreiască, fiind o limbă care uneşte şi care vine din suflet.
Mai mult, limba idiş a fost şi vehiculul de răspândire a misticii evreieşti, iar hasidismul, respectiv explicarea Cabalei în termeni populari, a devenit strâns legat de idiş, fiind difuzat, până astăzi, numai în zonele cu populaţie evreiască vorbitoare de idiş.
Potrivit prof. Idel, înainte de Holocaust, circa 80% dintre evrei vorbeau idiş, dar în cel de-al Doilea Război Mondial a fost exterminată circa 80% din populaţia care vorbea idiş, ceea ce a făcut ca idiş să fie prima limbă aproape exterminată.
Până în urmă cu circa 20 de ani, despre idiş aproape că se vorbea la trecut şi limba risca să dispară, iar acum interesul academic este mai mare, iar scriitorii în limba idiş au început să fie traduşi.
Potrivit prof. Idel, la Universitatea Ebraică sunt în fiecare an 20-30 de studenţi care studiază idiş şi au început să apară biblioteci nu doar în Israel, ci şi în SUA; de asemenea, se cântă şi se pun în scenă piese de teatru în idiş.
„Astăzi hasidicii sunt maxim 5%. În 10 ani, ei vor deveni 10% din poporul evreu. E clar că limba n-o să dispară în generaţia viitoare sau două generaţii, dacă nu intrăm în tot felul de apocalipse” consideră profesorul, care nu crede că această limbă, care face parte din patrimoniul cultural al lumii, ar putea să dispară.
Conferinţa lui Moshe Idel s-a bucurat de interes atât din partea unor lingvişti suceveni de la Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava, cât şi din partea unor preoţi, a unor membri ai comunităţii evreieşti din Suceava, Bucureşti şi Oradea sau a unor suceveni preocupaţi de cultura iudaică.
Directorul Muzeului Bucovinei a apreciat conferinţa drept „un moment istoric pentru muzeu şi pentru oraş”, în condiţiile în care prof. Moshe Idel este considerat „cel mai important cercetător al Cabalei din lume”.
Emil Ursu a prezentat şi cel mai recent volum al profesorului, tradus în limba română, „Experienţa mistică la Abraham Abulafia”, iar autorul a răspuns la întrebări şi a dat autografe.
Prof. Moshe Idel, din Israel, este unul din cei mai mari specialişti în iudaism, de la cabală la hasidism, expert în cercetarea comparată a religiilor şi în cultura română.
El s-a născut în 1947 la Târgu-Neamţ, este profesor de gândire iudaică la Universitatea Ebraică din Ierusalim şi cercetător la Institutul „Shalom Hartman”, doctor în filosofie cu specializarea „Cabala”, visiting professor şi cercetător la universităţi şi instituţii din lume, printre care Yale, Harvard, Princeton şi UCLA din SUA, Sorbona din Franţa, doctor honoris causa al mai multor instituţii academice din Israel, SUA sau România. A primit numeroase premii pentru excelenţă în domeniul gândirii iudaice, pentru excelenţă în cercetare şi pentru unele dintre cărţile sale. În 2009, preşedintele României l-a distins cu Ordinul „Meritul cultural” în grad de Comandor. (N.B.)
Comentarii