Circulă (circula şi mai an) pe internet (vezi https://www.univesulargeşean.ro/amintiri-din-comunism-adeverinţă-pentru-a-purta-părul-lung/), „ca o glumă între amici istorici”, în copie, după o adeverinţă – act oficial ! – care ar putea să pară cel puţin bizară, dacă nu de-a dreptul absurdă, pentru minţile unor oameni normali: ca să-ţi permiţi, ca bărbat, luxul de a purta plete (părul lung), trebuia să dispui de… îndreptări legale! Nu ar merita să-i dăm vreo atenţie, dacă nu l-ar implica şi pe dramaturgul nostru ION LUCA. Dar iată cum se prezintă respectivul act oficial, comunicat de fiul nostru Ion Alexandru şi preluat de noi, cu absolută fidelitate. (Vorba ceea: „Să n-avem discuţii!”):
TEATRUL DE STAT PLOIEŞTI
Nr. 1895 din 15 iulie 1971
Str. TEATRULUI, N. 31
TELEFON
DIRECTOR…………………21818
DIR. ADJ. ………………….11278 C ă t r e
ADM: ………………………..13173
SCENĂ………………………24159
AGENŢIE BILETE……22774
CONT : 473040 BNRSR PLOIEŞTI
A D E V E R I N Ţ Ă
Prin prezenta se adevereşte de noi că tov. Ştefănescu Eusebiu, este actor al Teatrului de Stat Ploieşti.
Susnumitul este distribuit în piesa „Morişca” de Ion Luca, iar personajul pe care-l interpretează îi impune să poarte părul lung.
Drept pentru care i s-a eliberat prezenta spre a-i folosi ca justificare în faţa organelor de control.
- ş. DIRECTOR,
- p) indescifrabil
Suntem în măsură să confirmăm, spre a susţine autenticitatea adeverinţei citate, că, în stagiunea 1971-1972, în repertoriul Teatrului din Ploieşti a figurat şi comedia Morişca, de Ion Luca, însă într-o formulă regizorală neagreată de autor, fapt pentru care acesta, ignorând bunele uzanţe, nu a asistat la premieră. Adeverinţa de mai sus confirmă, chiar dacă indirect şi fără ştiinţa dramaturgului, sprijinul involuntar al acestuia la realizarea spectacolului cu propria-i piesă de teatru, Morişca.
Pentru o mai adecvată contextualizare a situaţiei din Adeverinţă, fie-ne îngăduite două adăugiri:
- În anul universitar 1971-1972, student fiind (la bătrâneţe, deh), am fost întâmpinat şi eu, împreună cu alţi colegi, dis-de-dimineaţă, de un foarte vigilent echipaj, în civil, reprezentând organizaţia ASCR (Asociaţia Studenţilor Comunişti Români), la intrarea de pe str E. Quinet, nr. 7, a Facultăţii de Filologie, Universitatea Bucureşti, echipaj care nu permitea accesul în localul universităţii a persoanelor cu părul lung. Aveam o podoabă capilară deja… pe cale de dispariţie, dar, aşa cum era, trebuia scurtată, drept pentru care am apelat, contra cost, la serviciile unei frizerii din preajmă. Altfel eram forţat de „împrejurări obiective” să fac rost de nişte absenţe nemotivate care puteau aduce cu sine şi cine ştie ce alte neplăceri.
- De la fostul nostru confrate Florin Bratu: La o şedinţă de redacţie (la „Zori noi”), cu participarea secretarului cu propaganda al Comitetului Judeţean de Partid (tov. Ştefan Panaitiu), s-a luat în discuţie şi cazurile tinerilor pletoşi, în speţă, ziaristul Constantin Ştefuriuc, care, colac peste pupăză, mai purta şi cămaşa scoasă din pantaloni, ca cei din mişcarea hippie din Franţa. Între sarcinile trasate de tov. secretar: tov. redactor-şef Florin Bratu îl va băga pe tov. Constantin Ştefuriuc, imediat, într-o frizerie şi nu vor ieşi de acolo, până nu-i sunt date jos pletele împricinatului. Pe Florin Bratu îl mănâncă limba: „Vreţi să ne spuneţi, tovarăşe secretar, şi în care frizerie?” S-a făcut haz în asistență, dar la dosarul personal al lui tov. Bratu s-a mai adăugat o piesă, care…
Întâmplări din „iepoca de aur”; piese de colecţie.
Comentarii