Noi cumparative?

Pentru cei de azi, vorbe precum Aprozar, Alimentara ori nu zic mai nimic, ori evocă triste amintiri (deşi vor fi avut magazinele numite astfel şi perioadele lor de glorie) din epoca de tinichea în care erau goale pe dinăuntru şi doldora de cozi pe dinafară. Iată că ministrul Agriculturii vrea să le resuscite pe tarlalele capitalismului autohton, cu profunzime gândind el să-i ajute pe fermierii români cum să vândă fără a mai fi jupuiţi de samsari şi cum să le bage-n stomac consumatorilor români gustoasele bucate indigene la preţuri de să se-mbolnăvească de necaz concurenţa străină loco. În gându-i şi pe hârtii poa’ să şadă frumuşel povestea reinventării comerţului de stat, însă deocamdată întrebarea e dacă fermierii vor fi având realmente ce vinde (dincolo de cifrele coapte în rapoarte) – la termen şi în cantităţi anticipate. Plus că (deşi cooperative zice-se că funcţionează cu succes în Occident, dar în baza unor iniţiative private!; de ex., datorită unor astfel de cooperative, molanul franţuzesc plecat azi din Marsilia ajunge mâine la Tokio şi… săptămâna viitoare la Suceava) ai noştri nici nu se înghesuie să se asocieze, amintindu-şi ei despre cooperativele de odinioară că erau rai al furtişagurilor de la statul care i-a furat. Altfel, vom vedea şi vom mai mesteca. Până atunci… A fost odată un turc ce Ali Men Tara se numea. Şi ce ciubucuri mari primea!