Epaminonda Voronca, primarul căruia „cetăţenimea Sucevei îi va fi pururea recunoscătoare”

„Pentru bunele servicii aduse oraşului în zile de grea cumpănă, cetăţenimea Sucevei îi va fi fostului primar Voronca pururea recunoscătoare”. Aşa scria în ziarul “Viaţa Nouă”, nr. 156 din 27 iunie 1915, despre primarul Epaminonda Voronca, cel care s-a aflat de trei ori la cârma oraşului în vremuri grele, încercate.

Neobosită în strădaniile domniei sale de a nu-i lăsa în neuitare pe înaintaşii care au lăsat urme adânci în istoria locurilor – fapt pentru care a şi fost onorată cu medalia jubiliară şi diploma oferite, în 2008, de primarul municipiului Suceava, Ion Lungu, cu prilejul sărbătoririi a 620 de ani de la prima atestare documentară a Sucevei –, doamna Elena Ienache, care a avut bucuria de a da tiparului cărţi despre oameni dragi din familia sa, şi-a reînnoit mesajul ca acum, în an centenar, numele străbunicului soţului său, Ovid-Ioan Ienache, să fie readus în memoria sucevenilor.

Foarte scurtă biografie

Înscris de trei ori pe lista edililor urbei, din holul Primăriei Suceava, Epanimonda Voronca s-a născut la 4 noiembrie 1849 în localitatea Cuti, lângă Vijniţa, în Bucovina de altădată. A urmat liceul la Cernăuţi, între anii 1862 – 1870, după care a absolvit Dreptul, în 1879, la Universitatea din capitala Ducatului Bucovina, după cum atestă copia unui act deţinut de doamna Elena Ienache. A fost jurist, avocat, consilier al Curţii de Justiţie – Landesgerichtsrat şi, de trei ori, în fruntea Sucevei: 1914, 1915 şi 1919-1920. După decesul lui Simeon Florea Marian, a fost preşedinte al Societăţii Şcoala Română din Suceava.

I-a fost soţie Amalia-Matilda, fiica medicului Prates, venit în Suceava din Munchen, care i-a dăruit zece copii: Mircea, Eugenia, Emilian, Dimitrie, Vespazian, Octavian, Traian, Georges, Corneliu şi Elena. Soţul Elenei Ienache, Ovid-Ioan Ienache, acum plecat la cele veşnice, era nepotul Eugeniei.

Din numeroasa familie face parte şi profesoara nonagenară Taţiana Vlad Guga, din Vatra Dornei, nepoată a unei alte fiice a acestuia, Elena. Ea a fost cea care a alcătuit un arbore genealogic al familiei, pe care Elena Ienache l-a completat, în timp.

Epaminonda Voronca a decedat în anul 1931 şi are locul de veci în cimitirul sucevean „Pacea”, în apropiere de Monumentul Eroilor.

Tabloul

Doamna Ienache este cea care a donat bibliotecii „I.G. Sbierea” portretul lui Epaminonda Voronca, pe care l-a descoperit în casa în care a locuit acesta, situată vizavi de Colegiul Tehnic „Samuil Isopescul” din Suceava. Din podul unde ştia că se mai află fotografii şi documente şi unde, la acea vreme, se mai aflau cărămizi cu iniţialele „E.V.”, pe care fostul primar le-ar fi făcut atunci când şi-a ridicat casa, a fost coborât tabloul fostului primar şi un tablou de promoţie al Liceului de Teologie care a funcţionat o vreme în Suceava

Realizat în pastel uscat, dar, din păcate, nefixat, ceea ce a făcut să se piardă numele autorului, acesta înfăţişează un bărbat frumos, cu trăsături distinse, privind semeţ. Se află de câţiva ani într-unul din birourile bibliotecii, deasupra uşii de la intrare, alături de două tablouri ale pictorului Ion Grigore şi de portretul tatălui uneia dintre ocupantele biroului, Alis Niculică – Emil Satco –, cel care a încurajat-o pe Elena Ienache, născută Popescu, în strădania acesteia de a nu da uitării scrierile tatălui său, Ioachim Gheorghe Popescu, şi lui Ilie Dugan-Opaiţ, căruia îi este nepoată de soră.

Vremuri grele

Prima dată, Epaminonda Voronca s-a aflat în fruntea obştii în anul 1914. Era anul în care începuse Primul Război Mondial, în care aceeaşi gazetă suceveană (ale cărei redacţie şi administraţie se aflau pe principala stradă a urbei – Calea Francisc Iosif, nr. 12) scria că „în urma gravelor evenimente, care se desfăşoară în nordul ţării, apariţia jurnalului a fost întreruptă”, anul în care informa despre „Moartea Regelui Carol”, cu amănunte din „Cea din urmă zi – Sinaia 10 octombrie”, semnalând apoi, în numărul următor (144 din 18 octombrie 1914), înmormântarea şi proclamarea noului Rege al României, Ferdinand, anul în care se consemnau lipsurile alimentare din Bucovina, mutarea Tribunalului Ţării din Cernăuţi la Suceava şi se publica „Prea înaltul apel” şi „noua chemare la arme în serviciul de glotaş”.

După moartea lui Franz cavaler Des Loges, în timpul mandatelor căruia Suceava a ajuns la demnitatea unei adevărate capitale de district din Ducatul Bucovina şi care a condus destinele oraşului vreme de 23 de ani, între 1891 şi 1914, postul a fost încredinţat ajutorului de primar, avocatul Ion Luţa, care, după doar două luni de zile, a încetat din viaţă. Ziarul „Viaţa Nouă”, nr. 156, din data de 27 iunie 1915, scrie că „funcţiunea de primar a fost substituită schimbiş de membrii prezidiului municipal, dl ing. Leo Fuchs şi consilierul Epam. Voronca”.

„Întreaga autoritate administrativă, juridică şi poliţienească”

În al doilea mandat, cel din 1915, climatul social şi politic este la fel de tensionat. Armata sovietică începuse să înainteze peste Apa Siretului, la sfârşitul lui decembrie 2014, şi „în ziua Anului Nou a bisericii apusene, pe la 12 ore din amiazăzi, străbătu ca un fulger prin populaţia îngrozită a Sucevei vestea că drumul ce vine de la Iţcani este negru de căzăcime rusească”. Cazacii, „cu priviri crunte, cu cuşme mari şi miţoase, cu iataganele lungi la brâu”, au intrat a doua zi în oraş. Despre acele zile şi despre următoarele a scris „Viaţa Nouă”, pomenindu-l, elogios, pe Epaminonda Voronca, primarul care „a întreţinut în persoana sa întreaga autoritate administrativă, juridică şi poliţienească pentru întreg oraşul şi districtul”. El a fost cel care „a ştiut să salveze populaţiunea şi avutul ei, nu arareori şi cu preţul vieţii sale şi a înţeles totodată să observe în toate o atitudine eminent patriotică, izbutind bunăoară să împiedice ca Ruşii să arboreze pe palatul primăriei stindardul rusesc”, în condiţiile în care, ca urmare a dispoziţiei Guvernului provincial din 22 iunie 1915, avusese loc o „schimbare a reprezentanţei municipale din oraşul Suceava”.

Urmându-i lui Eusebie Popovici, edilul care a întâmpinat intrarea trupelor române în urbe înălţând primul steag tricolor pe turnul primăriei, Epaminonda Voronca este, în cel de-al treilea mandat, al doilea primar al Sucevei din România Mare, după Unirea Bucovinei cu ţara din 1918.

„Cetăţenimea Sucevei îi va fi pururea recunoscătoare”

„Recunoştinţa aceasta, despre care scria presa vremii, elogiind viaţa şi faptele lui Epaminonda Voronca, ar deveni reală dacă strada pe care se află casa în care a locuit acesta sau o alta, ori o piaţetă, ar primi numele său” spune Elena Ienache, apreciind că, poate, şi tabloul fostului primar ar putea fi expus, alături de cel al altor personalităţi ale oraşului, într-un loc mult mai vizibil, spre aducere aminte noilor generaţii.

Cert este că îi datorăm neuitare.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: