Gabrel Baban – 70

Pictorul fălticenean Gabrel Baban a venit în seara zilei de joi, 8 noiembrie, în faţa iubitorilor de artă cu o expoziţie aniversară la împlinirea vârstei de 70 de ani. Cu acest prilej a fost prezentat şi albumul de artă dedicat artistului şi creaţiei sale, lucrarea fiind realizată în condiţii grafice deosebite de scriitorul Grigore Ilisei.

Manifestarea a fost deschisă de Teodor Brădăţanu, managerul Muzeului de Artă din Fălticeni, cu o introducere în „centenarul cromatic” de pe simezele Galeriilor de Artă „Ion Irimescu” şi cu o prezentare a calendarului manifestărilor culturale găzduite de instituţia pe care o conduce în perioada următoare, două dintre ele avându-l invitat pe Grigore Ilisei.

Rigurozitate care se menţine de 50 de ani la Gabrel Baban

Gabrel Baban nu a fost un copil minune, care şi-a uimit prin desene părinţii, rudele, vecinii, dascălii de la şcoală. A crescut într-un mediu care nu l-a stimulat din punct de vedere artistic, un mediu funcţionăresc, caracteristic târgurilor mici moldoveneşti, la margine de oraş, într-o lume pe jumătate urbană şi pe jumătate rurală. Nu s-a bucurat nici de prezenţa unui dascăl de formaţie artistică, profesorii lui de desen fiind maiştrii care predau desen tehnic şi de aici, aşa cum a sugerat Grigore Ilisei, „pictura obiectelor, a arhitecturii pe care Gabrel Baban le transformă în nişte personaje care vieţuiesc în absenţa oamenilor care le-au creat, dar sugerând ideea lucrării geniale şi de o poezie cu totul stranie şi specială a omului care a fost acolo”.

Şi-a dorit să urmeze facultatea de arhitectură, dar printr-un joc perfid al destinului şi-a pierdut certificatul de naştere la Bucureşti exact în ziua înscrierii. Fără acest document nu a mai putut bate la uşa Institutului de arhitectură şi aşa a ajuns la Facultatea de Arte Plastice de trei ani de la Iaşi, unde a desluşit, în perioada 1966 – 1969, ce înseamnă arta împreună cu profesorii mari, foste cadre didactice de la Academia de Arte frumoase desfiinţată în 1950 de comunişti.

„Sunt 53 de ani de când am cunoscut un băiat disciplinat, corect, pedant, riguros, şi văd lucrul acesta după 50 de ani în pictura lui. Este un soi de peisaj antropic, omul nu apare în peisaj dar apar realizările omului. Cred că acesta este un lucru care ne dă puteri nebănuite, trecând prin viaţă omul trebuie să lase ceva în urma lui. Lucrările lui Gabrel se remarcă printr-o rigurozitate care se menţine de acum 50 de ani, totul este tras cu linia, este măsurat la milimetru cu şublerul, totul este foarte corect făcut şi nici un detaliu nu este lăsat la voia întâmplării. Despre armonia cromatică şi maniera specială în care lucrează îl face cu totul şi cu totul deosebit faţă de alţi pictori”, a precizat sculptorul câmpulungean Ioan Maftei, fost coleg de facultate cu Gabrel Baban.

Un cronicar al lumii rurale

Fălticeneanul Grigore Ilisei îl cunoaşte pe Gabrel Baban de pe vremea când îl privea din cerdacul casei părinţior săi de pe strada Maior Ioan, iar elevul în clasele primare Baban „şerpuia într-o ţinută reverenţioasă, caracteristică acelor vremuri, în care cei mai mici se uitau spre cei mai mari cu respect”. Grigore Ilisei a fost cel care a introdus numerosul auditoriu în lumea mai puţin cunoscută a unuia dintre cei mai cunoscuţi artişti plastici contemporani din urbea de pe Şomuz. Când te apropii şi încerci să descifrezi lumea picturii lui Gabrel Baban trebuie să fii lipsit de prejudecăţile vieţii urbane şi să fii gata să priveşti acel complex de vibraţii pe care artistul le-a extras dintr-un univers atât de drag nouă, cel al lumii rurale, sau cel din cartierele mărginaşe, lipsite de aglomeraţie, în care casele şi îndeletnicirile tradiţionale încă se mai păstrează, chiar dacă modernismul secolului XXI ameninţă la fiecare pas. Felul în care el a gândit şi redat aceste lucruri, le-a dat o anumită viaţă, le-a personificat.

„La începutul anului m-a rugat să îi fac un album şi să scriu ceva despre creaţia sa. Nu am putut rezista tentaţiei, cu toate că eram prins în foarte multe lucruri, dar am găsit această fereastră. Când intri în casa unui artist găseşti multe lucruri neaşteptate şi dintr-o dată imaginea despre acest pictor, chiar dacă şi până atunci ţi se părea familiară, nestrăină ţie, capătă contururi noi, găseşti desişuri, găseşti cărări, poteci şi încerci să îl tâlcuieşti în ceea ce înseamnă traiectoria lui artistică şi de aceea chiar am intitulat un capitol al acestei amplu excurs monografic asupra operei sale «Jocul părelnic al vocaţiei şi întâmplării»”. Astăzi, dacă vrem să reconstituim lucrurile din lume rurală, dacă vrem să reconstruim un muzeu etnografic ne ducem şi vedem aceste şuri, aceste răsloage, aceste lucruri care mai există pe ici pe colo dar care vor dispare. Din acest punct de vedere Gabrel Baban ne oferă un testimoniu, o arhivă pe care o punem la dispoziţie celor care vor să refacă satul românesc”, a spus scriitorul Grigore Ilisei.

Un promotor al artei (privitului) printre cei care sunt doar amatori

Fost elev al profesorului Gabrel Baban, prof. univ. dr. Daniel Şandru, directorul Departamentului Centenar al Primăriei Iaşi a trecut „într-un registru personal” câteva aspecte din anii 1990 când păşea ca elev la Colegiul „Nicu Gane” şi când la disciplina opţională Istoria Artei avea să intre în contact cu marile curente artistice şi atâtea alte descoperiri de senzaţie şi care l-au ajutat foarte mult atunci când a ajuns într-un muzeu sau o galerie de artă.

„M-am gândit deseori la domnia sa cu recunoştinţă nu doar atunci când am păşit pragul Muzeului Naţional de Artă din Iaşi sau Bucureşti, în galeriile de artă de la Cluj, Sibiu, Timişoara, sau de fiecare dată când am fost în străinătate. Mi-am dat seama cât îi datorez domnului profesor pentru că recunoşteam, eram capabil să recunosc variatele curente artistice fie picturale, fie sculpturale.

Mă gândesc mult mai des la domnul profesor cu aceeaşi recunoştinţă atunci când mă aflu la masa de lucru din biroul meu pentru că sunt fericitul deţinător a ceea ce îmi place să numesc Integrala Balcică pe care domnul profesor a realizat-o în cadrul unui atelier de creaţie organizat de Uniunea Artiştilor Plastici la Balcic, un cadru foarte drag sufletului meu pentru că acolo şi-a găsit liniştea una din cele mai mari suverane ale României, Regina Maria”, a precizat Daniel Şandru.

De la desen artistic la planşetă de desen tehnic

Şi inginerului Vasile Tofan profesorul Baban i-a ieşit în cale în urmă cu 45 de ani, orele de desen desfăşurate în Muzeul de Artă „Ion Irimescu”, recent deschis fiind o adevărată binecuvântare în locul discursul ştiinţific, greoi, inaccesibil şi doldora de referinţe şi de termeni specializaţi.

„Domnul profesor Baban era un tânăr cu o distincţie aparte faţă de ceilalţi profesori ai mei şi distant dar şi apropiat de noi în acelaşi timp, avangardist cumva, la modă pe atunci. În anii de şcoală generală ne preda orele de desen la Muzeul Irimescu, care abia se deschisese. După ce s-au profilat liceele din România, domnul profesor a fost obligat să treacă de la viaţa artistică la predatul desenului tehnic. Viaţa m-a adus din nou în calea domnului profesor, eu ca reprezentant al obştii şi domnia sa ca director al celei mai de tradiţii şcoli a Fălticeniului, Şcoala «Alexandru Ioan Cuza». Impunea respect şi faţă de colegi şi faţă de elevi, ştia să câştige respectul pentru că ceea ce făcea la catedră şi ca director trecea de simţul datoriei pentru că făcea cu suflet, era interesat de tot ceea ce se întâmplă”, a spus Vasile Tofan.

Comunităţile nu există fără istorie şi patrimoniu

Daniel Şandru, coordonatorul Compartimentului Centenar din cadrul Primăriei Municipiului Iaşi, i-a oferit profesorului Baban, la aniversarea a 70 de ani şi cu ocazia vernisajului expoziţiei Diploma de Excelenţă din partea Primăriei Municipiului Iaşi, insigna „Iaşul Centenar” şi câteva dintre albumele şi cataloagele realizate de Departamentul Centenar.

„Oraşele şi comunităţile nu există fără memorie, istorie şi fără patrimoniu. Domnul profesor Baban este unul dintre marii intelectuali ai Fălticeniului care întreţin această memorie culturală şi întreţin prezenţa patrimoniului nostru cultural. Cred că administraţiile locale, fie că vorbim de cea din Iaşi, cea din Fălticeni sau Suceava, sau oricare alta doriţi dumneavoastră ar trebui să-şi apropie astfel de oameni, pentru că altfel această memorie şi acest patrimoniu cultural riscă să se piardă. Cred că este important astăzi, în contextul în care identitatea noastră naţională la nivel de naţiune pare să fie din ce în ce mai fragmentată, deşi ne place ca în anul Centenarului Marii Uniri să vorbim în termeni festivişti despre cât de speciali suntem, ca administraţiile să recunoască meritele intelectualilor publici, intelectualilor critici, fie că ei sunt scriitori, artişti, pictori şi aşa mai departe. Domnul profesor în mod cert merită cu prisosinţă recunoaştere, nu neapărat din partea administraţiilor, ci din partea comunităţilor. Fericite sunt oraşele care au astfel de personalităţi după cum fericite sunt personalităţile care primesc recunoaştere din partea comunităţilor în care s-au format şi pe care le-au slujit”, a spus Daniel Şandru.

100 de lucrări dedicate soţiei

Expoziţia cuprinde 44 de lucrări de grafică şi 56 de lucrări de pictură, realizate în diferite etape, în baiţ, tuş, acuarelă sau ulei, datate dinainte de 1990 şi până în zilele noastre, având un caracter retrospectiv.

„Expoziţia este dedicată soţiei mele, care m-a suportat şi m-a lăsat liber ca să pot hoinări în căutare de subiecte, să stau în intimitatea atelierului şi să o lipsesc de prezenţa mea atunci când avea nevoie. Ei îi sunt dator până peste cap.

Încurajarea pentru realizarea albumului o datorez şi fiului meu, profesorul Călin Baban, care e şi autorul coperţii, dar care m-a determinat să realizez un album mai consistent decât îmi propusesem iniţial. De fapt primul om care m-a zgândărit în direcţia albumului a fost maestrul Ion Irimescu, care, de două ori când am venit pe la el, m-a întrebat dacă mi-am făcut album. Au trecut mulţi ani şi am îndeplinit şi această provocare a maestrului”, ne-a mărturisit Gabrel Baban.

După un moment deosebit oferit de Doina Lavric Parghel, solist de muzică tradiţională românească, despre pictorul Gabrel Baban în diferite ipostaze din ultimii 50 de ani au vorbit scriitoarea Doina Cernica, care a considerat aniversarea celor 70 de ani „o vârstă a promisiunilor”, artistul plastic Lucia Puşcasu, o colegă cu care a colaborat foarte bine Gabrel Baban la Filiala Suceava a UAP şi care a precizat că „Gabi este unul din puţinii colegi foarte corecţi, pentru că artiştii sunt mai boemi, şi recunosc că am şi eu momentele mele, dar Gabi întotdeauna era cel mai punctual când ceream un material sau când aveam nevoie de ceva, Gabi era primul”. Niculai Moroşan, preşedinte al Filialei Suceava a Uniunii artiştilor Plastici din România, a scos în evidenţă stilul propriu, unic al artistului Gabrel Baban.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: