În cadrul manifestărilor dedicate Centenarului Marii Uniri, organizate cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la intrarea triumfală a trupelor române în Bucovina prin vama de la Cornu Luncii, au fost lansate cărţile „Generalul Zadik în Bucovina”, „Câmpulungul în zorile Unirii”, „Reflecţii privind România Mare”, „Dulce-amar de Bucovina” şi cartea document „Drumul României spre catastrofă 1918-1940”.
Intrarea armatei române în Bucovina
Prima carte prezentată publicului a fost „Câmpulungul în zorile Unirii”, (Biblioteca „Mioriţa”, Câmpulung Bucovina, 2014), purtând semnăturile lui Ioan Bileţchi-Albescu şi lui Traian Roşu, o apariţie editorială edificatoare în contextul în care vorbim despre Unirea Bucovinei cu Regatul România, prezentată de profesorul dr. Ion Filipciuc, cel care semnează şi un „Cuvânt îndărăptnic” dar şi alte texte din acest volum ilustrat cu imagini din acea perioadă.
Istoricul literar Ion Filipciuc s-a oprit şi la momentul 6 noiembrie 1918 când adunarea intelectualilor şi gospodarilor fruntaşi din Câmpulungul Moldovenesc a întocmit o moţiune în ziua de duminică, 3 noiembrie 1918, şi a doua zi a plecat într-o delegaţie la Regimentul 16 Infanterie Fălticeni pentru a cere Unirea cu România şi intrarea armatei române în această parte a Bucovinei.
„Cartea este realizată pe baza documentelor culese de la Arhivele Militare. Cei de la Câmpulung Moldovenesc au vrut să ajungă la Fălticeni, cu un document, o moţiune, pentru a chema armata pentru a-i linişti pe răufăcători, dar s-au oprit aici, la Cornu Luncii pentru că i-a prins noaptea. Au fost găzduiţi de localnici foarte bine, iar a doua zi au ajuns la Fălticeni. A treia zi, pe 6 noiembrie, au trecut împreună cu trupele din Regimentul 16 exact prin acest loc şi au făcut Unirea între cele două părţi ale satului Cornu Luncii, una din Regat şi cealaltă din Bucovina. Totul s-a şi întâmplat cu fast şi emoţie, cântece patriotice şi lacrimi pe obrazul poporenilor, după Cornu Luncii Regimentul 16 ajungând la Gura Humorului, miercuri, 6 noiembrie, iar la Câmpulung şi Vatra Dornei, joi, 7 noiembrie 1918”, a descris istoricul Ion Filipciuc, o mică parte din conţinutul cărţii care se referă la evenimentul care a marcat Centenarul Marii Uniri la Cornu Luncii.
Generalul Zadik şi Unirea Bucovinei cu Regatul României
Ion Filipciuc ne-a propus spre lectură şi volumul „Generalul Zadik în Bucovina”, prezentarea sa cu lux de date documentare axându-se pe ziua de 7 noiembrie 1918, când generalul Iacob Zadik, comandantul Diviziei a 8-a române (cel care a avut un rol hotărâtor în eliberarea Bucovinei şi Unirea Bucovinei cu Regatul României), a desfăşurat harta operativă stabilind coordonatele pentru eliberarea Bucovinei. Un alt popas istoric a fost asupra zilei de 11 noiembrie 1918 când generalul Iacob Zadik s-a întâlnit cu Iancu Flondor, preşedintele Congresului General al Bucovinei, cel care a cerut guvernatorului austriac Etzdorf predarea puterii către români. Refuzul guvernatorului a provocat tulburări, ceea ce a determinat chemarea în ajutor a armatei române. La 11 noiembrie 1918, trupele române conduse de generalul Iacob Zadik intră în Cernăuţi, restabilesc ordinea şi participă la preluarea puterii. Ulterior, la 28 noiembrie 1918, este convocat Congresul General al Bucovinei în Sala sinodală a Reşedinţei Mitropolitane din Cernăuţi şi se votează unirea Bucovinei cu România.
100 de ani de istorie într-o sinteză academică
Profesorul universitar dr. Mihai Iacobescu a vorbit despre creaţia sa (50 de cărţi scrise), despre activitatea universitară şi cea de senator în prima legislatură a Senatului României, el fiind coautor al primei constituţii de după 1989, alături de Antonie Iorgovan. Volumul „Reflecţii privind România Mare – Zămislire, evoluţie, prăbuşire” este o carte document care tezaurizează, în anul „Centenarului”, prin sinteza academică a profesorului universitar sucevean, destinul unei ţări în preajma împlinirii veacului de la Unirea Bucovinei cu Patria Mamă.
Mihai Iacobescu s-a aplecat atât asupra mişcării naţionale a românilor bucovineni care, în condiţiile încurajatoare de după încheierea primului război mondial a intensificat acţiunile şi evenimentele care au precedat actul Unirii cu România, Sextil Puşcariu şi Iancu Flondor fiind foarte buni organizatori şi iscusiţi politicieni, dar şi asupra anumitor aspecte din politica actuală.
Studiu privind adevărul istoric din perioada interbelică
Cartea prof. dr. Gică Manole, „Drumul României spre catastrofă 1918-1940”, constituie unul dintre multiplele răspunsuri la întrebarea cum a reuşit România Unită, care în perioada dintre cele două războaie mondială a cunoscut realizări istorice majore, să capituleze ruşinos în vara lui 1940 în faţa lui Stalin şi Hitler?
Pe baza unui temeinic studiu privind adevărul istoric, perioada interbelică este prezentată diferit faţă de istoriografia făcută în diverse conjuncturi dictate de etapa istorică şi interesele politice de a afla sau nu adevărul. Autorul precizează în partea introductivă: „ofer cititorilor, cu toată buna mea credinţă, un altfel de istorie despre perioada interbelică, istorie bazată pe surse contemporane, mărturii credibile şi pertinente, în baza cărora se conturează un alt chip al timpului istoric numit.”
“Drumul României spre catastrofă nu este un titlu optimist, dar este un titlu care crucifică adevărurile fundamentale pe care noi le-am uitat, este o carte care cristalizează destinul unui naţiuni. Începând cu 1950 ştiţi drama României şi falsificarea istoriei”, a spus scriitorul şi jurnalistul Ioan Manole.
Amintiri dulci şi amare din sudul şi nordul Bucovinei
Cartea „Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi” cuprinde articolele publicate în cotidianul sucevean „Crai nou” şi în cel cernăuţean „Zorile Bucovinei” de jurnalistele Doina Cernica şi Maria Toacă. Despărţită în două de istorie şi de o linie imaginară trasată pe 28 iunie 1940 de regimul sovietic, Bucovina redevine una singură în paginile cărţii. Cele două autoare împletesc amintirile dulci petrecute într-o lume care îşi respectă ritmul şi rânduielile, şi aici e vorba de sudul Bucovinei, cu amarul din nordul Bucovinei, cauzat de urmele trecutului şi prezentul incert privind statutul şi educaţia în limba maternă a românilor de aici.
„O carte duplex scrisă de Maria Toacă de la Cernăuţi şi Doina Cernica. Este al doilea experiment literar al celor două autoare, două prietene foarte bune, în sensul în care Maria Toacă, din infernul în care trăieşte alături de limba română şi bucovinenii noştri din Cernăuţi şi suceveanca Doina Cernica, scriu despre viaţa românilor de aici şi de acolo. Dulce – amar de Bucovina este dulce de sudul Bucovina şi amar de Cernăuţi”, a precizat Ioan Manole.
Comentarii