După-amiază de luni, 24 septembrie, într-o zi ce nu pare mai mult decât o obişnuită zi de toamnă bucovineană, cu torente de stropi nehotărâţi ce se revarsă în răstimpuri peste urbea Rădăuţiului. Şi totuşi o după-amiază cu totul şi cu totul atipică, specială, în măsura în care este cu şi despre cărţi, cu şi despre pasiunea de a scrie, cu şi despre a fi şi a te simţi înconjurat de oameni admirabili şi de prieteni. O după-amiază a unei întâlniri memorabile, aniversarea celor 72 de ani de existenţă ai profesorului şi scriitorului Ion Prelipcean. Un moment sărbătoresc situat sub o denumire simbolică potrivită unui astfel de context, „Flori printre măşti”, titlu ce trimite la valorile umane prezente printre noi, valori ce trebuiesc preţuite într-un univers al chipurilor seduse tot mai mult de masca inautenticităţii. Membru al Uniunii Scriitorilor, o titulatură pe care o asumă cu naturaleţea omului născut şi crescut la ţară, dar şi cu eleganţa aristocratică a spiritului enciclopedic şi a cărturarului dedicat, dascălul Ion Prelipcean este pentru mine şi pentru cei care-l cunosc un om nepreţuit. Şi aceasta nu numai pentru contribuţiile valoroase pe care domnia sa le-a adus la consolidarea fizionomiei culturale a Bucovinei actuale, contribuţii cuantificate în numărul deconcertant de cărţi publicate (peste 100), totodată prin eforturile investite în „moşirea” tinerelor speranţe sau a celor ce-şi încearcă virtuozitatea în arta scrisului. Dacă ajungi să-l întâlneşti, să-l cunoşti şi să-l asculţi cu interes, constaţi că personalitatea domniei sale impune, fără a pretinde, respectul, autoritatea celui ce fascinează prin particularităţi caracteriale probate prin însăşi actul trăirii: bunătate, blândeţe firească, deloc ostentativă, a celui care a traversat numeroase încercări, a depăşit cumpene, a înfrânt suferinţe şi boli, a străbătut răscruci de drumuri şi străduinţe pe cărările atât de întortocheate ale vieţii. Un om al cărui destin se împleteşte deopotrivă elegant şi viguros, precum firele ţesăturilor populare bucovinene, cu însăşi destinul numeroaselor sale cărţi şi publicaţii. Privindu-l, îţi revin în minte, aproape nechemate, cuvintele pătrunse de înţelepciune ale părintelui Nicolae Steinhardt, cuprinse în „Primejdia mărturisirii”: „Nimic nu poate înlocui şi suplini niţică bunătate sufletească, niţică bunăvoinţă, toleranţă, înţelegere. Bunătatea sufletească nu-i o virtute subtilă şi rafinată, e un atribut de bază al fiinţei omeneşti şi totodată un atribut al culturii.” Iar chipul, ţinuta, cuvintele şi faptele domnului profesor Ion Prelipcean vădesc din plin aceste calităţi: pe de-o parte, o cultură, ţinută intelectuală incontestabilă, rafinament, pe de altă parte, bunăvoinţă, toleranţă, înţelegere, bunătate sufletească. La mulţi ani, domnule profesor Ion Prelipcean!
Prof. FLORIN GEORGE POPOVICI
Foto: MIHAI BOICIUC
P.S. Felicitări, domnule Dumitru Parasca, pentru organizarea impecabilă a evenimentului!
Comentarii