Înaintaşii săi erau de origine macedoromână. Iancu cavaler de Niculiţă-Popovici, tatăl lui Constantin, a fost mare proprietar în Stroieştii de lângă Suceava. Căsătorit cu Agnesa, fiica cavalerului Teodor Dobrovolschi-Buchenthal şi a soţiei sale Pulheria, născută Costin, el s-a mutat pe moşia Mihalcea de lângă Cernăuţi, pe care a primit-o ca zestre de la socrul său. Ioan cavaler de Niculiţă-Popovici era cumnat cu poetul Dimitrie Petrino (bardul Bucovinei), nepotul boierului patriot Doxachi Hurmuzachi, care o luase de soţie pe Victoria, cealaltă fiică a lui Dobrovolschi. Mai era rudă şi cu folclorista Elena Niculiţă, la fel de origine macedoromână, care era nevasta venerabilului preot arborosean Zaharia Voronca, paroh în Mihalcea. Ioan şi Agnesa Niculiţă-Popovici au avut şase copii, mezinul numindu-se Constantin. Acesta şi-a făcut studiile secundare la Suceava şi universitare în capitala Bucovinei la Facultatea de Drept (1880-1884), însă nu şi-a căutat nicio slujbă, în conformitate cu pregătirea sa profesională, ci a preferat să-şi administreze moşia Mihalcea, pe care s-a aşezat cu temeinicie în 1904.
În 1907 Constantin cavaler de Niculiţă-Popovici a fost ales deputat în Dieta Bucovinei, reprezentând curia marilor proprietari. În 1909 Partidul Creştin-Social Român din Bucovina, la care aderase, şi-a schimbat denumirea în Partidul Naţional Român. După alegerile din 1911 PNR s-a refăcut şi deputatul dietal Niculiţă-Popovici s-a aflat printre membrii marcanţi ai acestuia, alături de Eusebie Popovici, preşedinte, de Nicu Flondor şi Ipolit Tarnavschi. A fost în perioada austro-ungară un susţinător permanent al Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina şi un mare sprijinitor al învăţământului în limba română. Din veniturile moşiei a creat în 1907 două burse – una pentru Internatul de Băieţi Români din Cernăuţi şi alta pentru Internatul de Fetiţe, cu condiţia ca la împărţirea acestor burse să fie preferaţi copiii din Mihalcea. În 1910 după ce circa 200 de părinţi s-au răzvrătit, fiindcă limba română în şcoala din Mihalcea a fost înlocuită cu limba ruteană, copiii n-au mai frecventat lecţiile. Orice încercare a învăţătorilor ruteni de a salva situaţia, şcoala continua să fie goală. Într-o asemenea împrejurare, cu sprijinul cavalerului Niculiţă-Popovici, Filiala Mihalcea a Societăţii Doamnelor Române din Bucovina a deschis un curs, frecventat de 240 de copii. Lecţiile erau predate în limba română şi se ţineau în încăperile conacului boieresc. Văzând că copiii lor învăţau carte cu multă tragere de inimă, mihalcenii au cerut autorităţilor de la Cernăuţi permisiunea să deschidă o şcoală particulară cu limba română de predare, dar răspunsul întârzia să sosească. Şcoala română cu 4 clase, particulară desigur, a fost deschisă în Mihalcea la 1 mai 1913. Ea era frecventată de 185 elevi, toţi români, iar director al acestei şcoli era Nicolae Bejan. Această izbândă a mihalcenilor n-ar fi fost posibilă fără concursul boierului Niculiţă-Popovici şi al parohului Zaharia Voronca. În conformitate cu hotărârea Comitetului Şcolar al Bucovinei din 22 iulie 1913, clase române au fost deschise şi în şcoala care funcţiona în Mihalcea de la 1 septembrie 1882, acestea având un contingent de 90 elevi, iar diriginte al acestor clase era învăţătorul Gheorghe Toacă.
Timp de aproape trei ani copiii mihalcenilor au învăţat în limba română în conacul boieresc şi îndrumătoarea lor a fost preşedinta Filialei Mihalcea a Societăţii Doamnelor Române din Bucovina, care era soţia lui Niculiţă-Popovici, Maria, fiica baronului Victor Stârcea, fost preşedinte al Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina în perioada 1882-1887.
Boierul de la Mihalcea a participat cu entuziasm la evenimentele epocale din toamna anului 1918, fiind ales în Consiliul Naţional Român şi participând, ca delegat, la Congresul General al Bucovinei. Mare proprietar funciar, dar şi un bun român, Constantin Niculiţă-Popovici a cedat, în baza Legii privind reforma agrară, o întinsă suprafaţă din moşia sa din Stăneşti, fostul judeţ Rădăuţi, ca mai mulţi ţărani de acolo să poată fi împroprietăriţi cu loturi de pământ.
Din căsătoria sa cu Maria, născută Stârcea, au rezultat 4 copii: Margareta, Gheorghe, Elena şi Janeta.
Un descendent al acestei familii boiereşti este Ioan Niculiţă, fiul lui Gheorghe, născut în Mihalcea la 20 februarie 1923. Absolvent, în 1947, al Facultăţii de Filosofie şi Litere din Cluj, a devenit specialist în lingvistica şi civilizaţia franceză. Ioan Niculiţă este autorul „Manualului de conversaţie în limba franceză (4 ediţii), al „Dicţionarului literaturii franceze” (1972, în colab.). A tradus peste 2000 de studii ştiinţifice în limba franceză. Cadru universitar la Cluj-Napoca, el s-a învrednicit de ordinul „Palmes academiques”, conferit în 1977 de guvernul francez.
DUMITRU COVALCIUC
Comentarii