Slujba de priveghere oficiată de ÎPS Pimen la Mănăstirea Voroneţ pentru Sf. Mare Mucenic Pantelimon s-a încheiat cu încă una – cea de înnnobilare a Maicii secretar Gabriela cu titlul de stavroforă – şi cu încă una, cea de preluare de către aceeaşi vrednică maică a răspunderii de stareţă. După toate acestea a urmat o „trataţie” cu plăcinte şi vin, la finele căreia ierarhul nostru, ÎPS Pimen, a făcut o afirmaţie nedescifrată imediat de unii dintre cei prezenţi: „În sala aceasta se află adevărata obşte a Voroneţului…”. Nu se aflau acolo toate măicuţele mănăstirii şi nici nu dorise dintr-odată vlădica să scadă vreunul din meritele celor ce trudiseră pentru a-i reda măreţia de altădată locaşului care adăposteşte una dintre bisericile-minune ale lumii.
Voia înaltul mai degrabă să-i adauge pe cei prezenţi vrednicii obşti monahale, căci cei de faţă puseseră umărul la reconstruirea mănăstirii încă de la repopularea ei cu monahiile venite de la Moldoviţa, având în frunte o stareţă care jurase că va readuce mănăstirea lui Daniil la frumuseţea de altădată. I-a reuşit cu măicuţele-albine din jurul ei, dar şi cu sprijinul material al multor credincioşi cu stare. S-au adunat bani şi de la credincioşii „de rând”, de la miile de turişti care s-au perindat în aceste aproape trei decenii prin curtea mănăstirii, care s-au rugat acolo, lăsând un bănuţ.
Dar mulţi bani, cei mai mulţi, au venit de la donatori care n-au dorit să-şi facă cunoscut acest merit. Se adaugă, în sfârşit, sumele pe care statul s-a simţit obligat să le aloce unuia dintre cei mai redutabili ambasadori ai săi: Mănăstirea Voroneţ. În sfârşit, Biserica însăşi a rupt din mult-puţinul ei şi a sprijinit reconstruirea zidului pavăză din jurul vechiului şi celebrului monument.
Nu credem însă că ierarhul a dorit să săvârşească doar un act de curtoazie făcând afirmaţia din final. El a dorit, găsind momentul potrivit, chiar să aducă mulţumiri mulţimii de ctitori din zilele noastre – unii de faţă – care s-au alăturat unei obşti – mai afirma în acea seară ÎPS Pimen – care „a făcut totul nu din bogăţie, ci cu chiverniseală…”.
Comentarii