După 49 de ani…

Un arc peste timp se va contura, nu peste mult timp, când absolvenţii Institutului Pedagogic de 3 ani, din Suceava, promoţia 1969, se va reuni, ca odinioară. De prin locurile unde au fost duşi de valurile vieţii, din Gorj, din ţinutul vlăşcean, de pe plaiurile Buzăului sau din Vrancea, studenţii de acum 49 de ani, care animau viaţa Cetăţii de Scaun, se vor aduna la apelul celor trei grupe ale Facultăţii de limba şi literatura română. Firesc, nu vor mai fi toţi cei peste o sută de tineri studioşi. Trecerea amarului de ani a făcut să se reducă numărul chipurilor luminoase, prinse într-o fotografie de grup, îngălbenită de vreme, realizată la absolvire, pe scările vechiului Institut, din strada Mihai Viteazul. Valoroşii profesori (conferenţiari şi asistenţi) sunt, acum, cei mai mulţi, frumoase aduceri aminte, numai câţiva, aflaţi la o vârstă destul de înaintată, putând să-şi mai vadă studenţii de acum o jumătate de secol.

După cum confirmă grupul de organizatori, la invitaţia făcută de a participa la atât de întârziata revedere, care va avea loc în zilele de 25 şi 26 august, vor răspunde „prezent“, doar câteva zeci de foşti studenţi, acum profesori pensionari, formaţi la Institutul pedagogic din Suceava. Pe mulţi, vârsta înaintată, bolile, grijile casei şi ale familiei, distanţa, le opresc bucuria de a trăi revederea. Însă, atâţi câţi vom fi îi vom purta în suflet pe cei „absenţi motivat”, amplificând dimensiunile reunirii de peste ani, prin depănarea unor amintiri, prin revederea unor fotografii, prin răsfoirea registrelor de prezenţă ale grupelor.

Aştept cu puternică emoţie să-mi revăd colegii de grupă, de an de studiu, după 49 de ani, alături de care am trăit frumoşii ani de studenţie din, pe atunci, tânărul centru universitar din dulcea Bucovină. Ne simţeam mândri că eram o fală a oraşului încărcat de istorie, că aduceam un puls tineresc vieţii care pulsa în străvechea Cetate.

Acolo, la Suceava, am reuşit să acumulez un mare volum de informaţii, prin strădania unor profesori care şi-au îndeplinit menirea, prin bogata zestre documentară pe care o deţineau: Biblioteca Institutului, Biblioteca Judeţeană, Fondul Documentar Simion Florea Marian, dar şi cel al istoricului literar Lecca Moraru.

 Acolo, la Suceava, m-am format ca profesor la Institutul pedagogic, ca jurnalist, colaborând la ziarul „Zori noi“ şi la Centrul de radioficare, coordonat de regretatul Emil Satco, şi ca neobosit cercetător literar, aplecându-mă pe foile îngălbenite de vreme ale fondurilor documentare sucevene.

 Îmi este dor de Suceava !

EMIL TALIANU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: