Motto: „Contraria contraiis curantur”
(lat. „Contrariile se vindecă prin contrarii”)
Maxima medicinii clasice
În orgoliul său nemăsurat, de şef de stat, de la care toate atârnă, şi numirile, şi posturile cheie, măririle şi decăderile, libertatea şi închisoarea, domnul preşedinte Iohannis, luându-i pe toţi, prieteni şi duşmani, pe nepregătite, a propus pentru funcţia de şef al SIE, vacantă de doi ani, pe pesedistul Gabriel Vlase, prilej de interminabile discuţii, fiecare întrebându-se cu nelinişte şi teamă: de ce o face, dom’le? Păi, nu există altă explicaţie plauzibilă decât asta: din orgoliu, ca să arate cine-i mai mare şi mai tare, că nu a stat de vorbă, în prealabil, cu şefii domnului Vlase, cu infractorul Dragnea care, e drept, nu ştim ce-ar fi făcut, n-ar fi sărit în sus de bucurie ca la o victorie deplină, ar fi cântărit, el şi alţii din PSD, ce-a zis preşedintele şi, mai ales, s-ar fi întrebat ce urmăreşte. Cei mai uluiţi au rămas cei care, de doi ani, latră amarnic că li se ia pâinea de la gură, obiectul muncii, tăvălirea prin zoi şi murdării a duşmanilor de moarte, pesediştii, care le-a dus ţara („ţara lor”) hăt, hăt îndărăt, stricând tot ce-au făcut ei, „cei mai cinstiţi şi mai drepţi dintre muritori”. Unii dintre ei s-au simţit trădaţi (cum, adică, să numească un pesedist?), când în ograda lui Orban găsea material de soi, ca să apere democraţia şi statul de drept. Alţii au zis că ce-a făcut Iohannis este o slăbiciune, o cedare la schimb cu Kovesi, vrea să nu fie suspendat, fiindcă suspendarea nu dă bine nici pe plan intern, nici pe plan extern, e ca apa în bocanci, iar al doilea mandat rămâne problematic. Nu este vorba de niciun schimb, alianţa de la guvernare nu renunţă la demiterea Codruţei Kovesi, îl mai lasă pe Iohannis o săptămână să citească şi, mai ales, să înţeleagă ce-au spus judecătorii Curţii în motivare, după care se va lua în discuţie şi problema suspendării. Cu sufletul la gură, preşedintele aşteaptă ziua când se hotărăşte situaţia lui Dragnea: este condamnat sau achitat. În cazul în care Dragnea va fi condamnat, va fi o sărbătoare în tabăra domnului Iohannis, s-a scăpat de răul cel mai rău, ducă-se în Belina lui, PSD-ul e cu faţa la perete, vin ai noştri, veselie mare, „în sfârşit, să ne trăiască!”. Ei bine, legile acelea cu dedicaţie despre care s-a tot bătut din gură l-au condamnat pe Liviu Dragnea la 3 ani şi 6 luni de puşcărie cu executare. Sentinţa nu este definitivă, poate fi atacată cu recurs, dar cariera lui Dragnea este compromisă. Va mai ţine un timp de funcţii şi putere, dar, dacă şi la recurs judecătorii vor incrimina instigarea la abuz în serviciu, Dragnea va fi, cum am mai zis, trecut pe linie moartă şi pe direcţie de partid, şi pe cea de stat. Satisfacţia lui Dragnea constă numai în contrazicerea de către judecători a pedepsei propuse de procurori, acea pedeapsă de 10 ani de închisoare. Slabă consolare că procurorii s-au dovedit a fi cum s-a zis: grabă, lipsă de profesionalism, răspuns la comenzi din afară (vezi protocoalele, în special pe ultimul desecretizat) şi, în cazul de faţă, răzbunare pe cel care le-a dezvăluit abuzurile. Acum fiecare, şi procurorii, poate fi condamnat pentru abuz în serviciu, deşi Curtea Constituţională a spus altceva încă din 2016.
Adversarii şi duşmanii lui Dragnea şi ai PSD-ului aşteaptă cu nerăbdare o implozie politică, cu prăbuşirea şefului şi a partidului, se şi văd scăpaţi de „ciuma roşie”, sunt pe cai mari, se şi văd miniştri şi înalţi funcţionari cu lefuri nesimţite, dar vor fi dezamăgiţi, cade (dacă!) Dragnea, nu şi PSD-ul care are o garnitură de potenţiali şefi care să-i urmeze lui Dragnea. Să avem răbdare, urma să vedem ce va hotărî Biroul Politic Executiv în legătură cu acţiunile viitoare ale partidului şi cu poziţia liderului. Se poate să nu se ţină seama de ce spune strada, tot mai radicală şi mai agresivă, semn sigur că cei cu butoanele, manipularea şi banii, nu mai pot aştepta, şi nici de ce spun Orban şi ai lui, care au pregătit moţiunea de cenzură. S-ar aştepta ca deputaţii şi senatorii PSD să trădeze, să voteze cu opoziţia? Câţi să fie trădători ca să se adune până la 233 de voturi pentru a da jos guvernul? Pot „trăda” 70 de parlamentari PSD şi ALDE? Oare dacă aceştia nu vor să voteze moţiunea, Orban îi va reclama pentru „trădarea interesului naţional”? Nimic nu-i lipsit de logică şi de bun-simţ când e vorba de ciolan şi putere! Şi Orban este însetat de putere, încât ne putem aştepta de la el la orice.
Pe fondul condamnării, a mişcărilor din PSD, preşedintele Iohannis îşi urmăreşte planul: un guvern al lui care să nu-l deranjeze, căruia să-i trimită ordinele prin consilieri, el fiind plecat în expediţia contra infractorilor şi penalilor. Până la urmă Kovesi va trebui să fie revocată (va fi luată consilier la Cotroceni?), dar puterea lui va creşte, se va gândi la o republică prezidenţială cu „rege” constituţional sacrosanct care, oricâtă putere ar avea (vezi monarhia constituţională din Anglia), actele lui de Cotroceni vor fi contrasemnate de un ministru, fără de care nu au valabilitate. În zadar speră Iohannis că va avea putere neîngrădită, „fişa postului” îl va trage cu picioarele pe pământ, va trebui să recunoască şi puterea miniştrilor. O fi aşa de departe suspendarea că poţi gândi la un viitor luminos şi la al doilea mandat?
Comentarii