Nu e vorba culcuşul berzelor. Dacă-mi plac necuvântătoarele urmăresc modul lor de viaţă. Fie ele păsări sau animale. Aminteam într-un articol din anul acesta că la noi au poposit patru berze soţi-soţii, deci şi-au meşterit 2 cuiburi. Anul acesta au nimerit-o bine. Fără frig, zăpadă şi ger. Deja berzele mame au puişori. Acuma au hrană din belşug prin grijulii lor soţi. Dar surpriza mea a fost că am descoperit în grajd, pe o bârnă a plafonului, un altfel de cuib. Un cuib construit cu migală din fire de fân şi lut de… rândunele.
,,E un mare păcat să-l distrugi… mă apostrofase soţia.
,,Mie îmi spui?
Am lăsat uşa grajdului deschisă, în funcţie de vreme.
Oare au ouă în cuib? mă întrebam adeseori observându-le cum zboară spre el. Atâta. Trecerea timpului şi veghea mea îmi vor spune. Este o vorbă: dacă astfel de păsărele îşi fac cuibul într-o gospodărie e o lucrare dumnezeiască. Mi-a rămas deci aşteptarea, cu speranţa că veni-va momentul când voi constata ceea ce acuma nu reuşisem… (DECEBAL ALEXANDRU SEUL)
Comentarii