Motto: „Spre laudă deşartă/ Mulţi zic: noi am lucrat;/ Când ei lucrează-n faptă,/ Ca musca la arat”
Al. Donici, Musca
Dacă pentru liberali a fost nevoie de o aniversare pentru a se exprima deschis o dizidenţă până atunci mocnită, care nu mai suportă aerele de şef ale lui Ludovic Orban, omul care se şi vede prim-ministru printr-o plângere penală şi printr-o moţiune de cenzură, predestinat să asigure supremaţia liberală ca pe vremea lui I.I.C. Brătianu sau I.C. Duca, fără să-l uităm pe Crin Antonescu, la pesedişti n-a fost nevoie de nicio aniversare ca un număr de „şobolani” să găurească temelia partidului în speranţa deşartă că „şandramaua” lui Dragnea se va prăbuşi. Se vede treaba că Ponta nu se mai mulţumeşte cu apariţiile la televizor, este un personaj prea cunoscut, aşa că vrea să atace direct, cu partidul său, supremaţia PSD-ului, în forma lui „clasică”, crezând în adevărul că „buturuga mică răstoarnă carul mare”. Că ce şi-a zis el? Factura mea psihică nu suportă absenţa unui loc în ierarhie, nu pot să cobor la rangul de anonim după ce am fost cine am fost: Aut Caesar, aut nihil – ori Caesar (împărat), ori nimic -, adică, mai pe româneşte, „Ori Stan, ori căpitan”, că împărat este mai greu de ajuns, pe câtă vreme căpitan poţi fi şi peste un grup, fie cât de mic. Acum, că a ajuns şef de partid, ceva cu România, cum o văd şi cum vor să o facă, Ponta nu-şi va mai arunca lăturile în capul lui Dragnea, va discuta ca de la şef la şef, pe doctrină şi programe, atrăgând la partidul său (or fi o scară de bloc?) cât mai mulţi dintre pesedişti. Să observăm că, chiar dacă i s-a alăturat şi Bănicioiu, cota lui Ponta n-a crescut după ce a fost achitat din lipsă de probe (procurorii îi ceruseră trei ani de puşcărie cu frecvenţă!), după cum poate se aştepta, pentru că răul a fost făcut, scopul a fost atins: a fost trimis pe o linie secundară, nici nu s-a urmărit condamnarea! Din acest punct de vedere stă mult mai rău Dragnea, „cel mai hulit dintre muritori”; procurorii DNA i-au dat zece ani care includ şi pe cei doi când a fost condamnat cu suspendare (cea mai mare nedreptate faţă de Băsescu!). Se aşteaptă ca judecătorii de la Înalta Curte să dea o sentinţă favorabilă, să ignore pe procurorii care au făcut cercetarea penală, dar nu putem fi siguri de aceasta. În cazul în care Dragnea este condamnat, cu oricâţi ani de detenţie, cariera lui politică se încheie, ca a lui Adrian Năstase; adversarii vor jubila, duşmanii n-au bătut din gură degeaba, totul va merge spre mai bine, vin ai noştri, până şi Iohannis va jubila că nu mai are mult până la „guvernul meu”. Domnul preşedinte şi-a făcut socoteala cu treaba în ţară, va merge de la sine, fără să intervină, fără să fie deranjat de la programul său obişnuit: excursii şi drumeţii pe dealuri şi pe munţi, concedii în ţări exotice, uitând că românii, în marea lor majoritate, stau pe loc, n-au obiceiul de a umbla creanga şi nici mijloace materiale nu au. Era firesc să intre în conflict cu cei care aşteptau altceva de la un preşedinte aparţinând unei etnii care s-a distins prin ordine, muncă tenace şi realizări pe măsură. În loc de toate acestea, domnul preşedinte s-a luat la harţă cu „gaşca de penali”, a ridicat pe unii împotriva altora, s-a dezinteresat de soarta ţării, a uitat promisiunile din campania prezidenţială şi, peste toate, s-a lăsat în seama unor consilieri care-l sfătuiesc rău. Se zice, fără îndreptăţire, că domnul preşedinte este în conflict cu Dragnea, în principal, dar şi cu doamna premier Dăncilă, şi cu şeful senatului, Călin Popescu Tăriceanu, dar nu este adevărat, pentru că este în conflict cu o jumătate de ţară, el fiind preşedintele unei părţi din România. Cuprins de un suflu de superioritate şi de un fel de ţâfnă, date de cele 6,5 milioane de voturi (nici parlamentul, nici PSD-ul nu au atâtea!), trebuie ascultat şi urmat. Fără îndoială, preşedintele este într-un deficit de imagine şi crede că dacă atacă problemele economice, deşi, prin fişa postului, nu are atribuţii în acest domeniu (i-a spus-o de la obraz Teodorovici), pune în dificultate guvernul care va cădea ca un fruct copt după moţiunea de cenzură a lui Orban. Cu întrebări despre banii de pensii şi salarii şi despre calul de bătaie al momentului, pilonul II, a vrut să ridice poporul împotriva PSD-ului şi a guvernului, uitând că încă n-am avut guvern care să fi dat atât de mulţi bani la pensii şi salarii. Dându-şi pe seamă, a atacat pe partea absenţei fondurilor europene şi a construcţiei autostrăzilor. S-a spus de către doamna Rovana Plumb că absorbţia se apropie de media europeană, se vor construi autostrăzi, dar ceva ar trebui să ne dea de gândit. Atât în interiorul guvernului cât şi în UE, sau Consiliul Europei, sunt oameni care se opun demersurilor de a obţine fonduri, caută, cum se spune, nod în papură, România fiind bună de pus la colţ, fiind calul de bătaie al Europei. Această poziţie de „contra” a fost întâmpinată de toate guvernele care s-au succedat de la intrarea României în UE. M-aş mira să primim fondurile promise, nişte miliarde de euro, în schimb, sigur vom primi sancţiuni. Mă tem că domnul Iohannis va cere guvernului, dacă nu demisionează Dăncilă, să-i ducă la Sibiu viza Schengen. Pot procurorii de la DNA să rezolve această problemă? Din moment ce suntem parte a UE, li se poate face dosar de urmărire penală celor care se opun acordării vizei Schengen. Ei, acum să vă văd, că nu-i Ghiţă, nici Ponta, nici Dragnea, ca să vă meargă după cheful vostru!
Comentarii