Buchiseli. Unde nu te-aştepţi

 Există în media românească, mai ales în varianta sa electronică, publicaţii şi autori recunoscuţi pentru neglijarea (din grabă, superficialitate, neştiinţă etc.) a normelor limbii române corecte, textele lor constituindu-se în oferte (prea) generoase pentru rubrici de genul celei de faţă. Un reputat ziarist căruia mulţi colegi i se adresează cu „maestre”, el însuşi interesat prioritar de conţinut (mai ales de originalitatea ideilor, ineditul ipotezelor şi expresivitate) şi mai puţin de conformarea faţă de reguli ortografice, gramaticale etc., s-a arătat deseori nemulţumit de prestaţia gazetărească neprofesionistă a „fătucelor” (corect: fătucilor) din domeniu, dar căderile în abatere şi ignorarea cerinţelor limbii literare nu sunt „apanajul” acestora.

 Se întâmplă însă ca nici unele intervenţii (izolate ori în rubrici specializate) de cultivare a limbii să nu se dovedească imune în faţa riscurilor de eroare. Acest enunţ – în mod firesc – ar putea provoca mai multe interpretări. Prima ar fi cea care întăreşte convingerea (exprimată şi cu alt prilej) că nimeni nu este infailibil din perspectiva corectitudinii (nici măcar tratatul academic consacrat gramaticii limbii române). A doua ar putea fi cea de abordare a greşelilor proprii ale vorbitorului obişnuit cu circumstanţe atenuante: dacă însuşi autorului X îi putem găsi motive de reproş, noi, cei care nu avem în cuprinsul instrucţiei personale asemenea teme, n-are rost să dăm prea mare importanţă normelor şi încălcării lor. O a treia interpretare ar fi cea a încercării de cauţionare a scăpărilor / inadvertenţelor din chiar episoadele rubricii de faţă, unele deja, probabil, depistate de cititori atenţi. E dreptul fiecărui cititor de a alege între aceste interpretări posibile şi de a identifica altele…

Să revenim însă la subiectul propriu-zis. Este vorba despre un text dens în idei interesante, cu concluzii convingătoare ale unei analize temeinice a dificultăţilor de învăţare a limbii române corecte. Sub aspect formal, pe care, de altfel, autorul îl privilegiază în contextul demonstraţiei avizate, se ivesc însă şi câteva situaţii care justifică semne de întrebare. Le prezentăm în continuare, în ordinea apariţiei, nefiind exclus să fie considerate simple găselniţe răutăcioase sau chiar „pete-n soare”.

  • „Acest articol s-ar adresa consilierilor şcolari şi psihologilor (dacă aceştia nu ar fi, la noi, o «rara avis») şi care ar trebui să vină în sprijinul elevilor…”. Construcţia frazei ni se pare deficitară din cauza acelui şi înainte de care, conjuncţia copulativă neavând un element anterior cu care să se realizeze coordonarea. E de presupus că şi a rămas neşters dintr-o formulare anterioară modificată. Poate şi paranteza să fi creat mica derută în enunţ…
  • „Tema aleasă ar trebui să fie preocuparea permanentă şi, mai ales, răspunsul educatorilor, a responsabililor de politici educaţionale, a societăţii în ansamblu…”. Autorul preferă acordul (prin a) cu preocuparea, deşi mai aproape de genitivele respective se află răspunsul (cu formă de masculin pentru singularul neutru). Ieşirea din încurcătură (pentru ca preocuparea să rămână în prim-plan, fiind mai generală) ar fi fost posibilă prin punerea în paranteză a secvenţei „şi mai ales răspunsul educatorilor” sau acordul prin ale („preocuparea şi răspunsul … ale”), formulare care, e drept, ar putea părea atinsă de preţiozitate normativă.
  • „Astfel, orice persoană care vorbeşte sau scrie nebulos [,] gândeşte prost (raţionamente deficitare) şi invers.” Virgula pe care am evidenţiat-o între paranteze drepte pare a se fi strecurat din neatenţie (nerevizuire a textului) între subiectivă şi predicat.
  • „Un număr atât de mare de «rebuturi» şcolare excede, fireşte, domeniul psihopedagogic…”. DOOM recomandă excedează (despre nestatornicirea acestui verb am scris cândva).
  • „Învăţarea este un proces a cărei matrice relaţională este ludică…”. Corect: cărui (cum menţionam într-un episod al unei rubrici mai vechi din „Crai nou”, în structuri de acest gen, acordul se face „încrucişat”, nu cu substantivul alăturat).
  • „Omul trăieşte cu ajutorul raţiunii, dar supravieţuieşte cu ajutorul viselor.” Credem că, în acest citat din Unamuno cu care autorul încheie strălucit pledoaria realistă (chiar dacă pesimistă), visele putea fi înlocuit cu visurile, dacă se ţinea seama de faptul că DOOM2 face diferenţa între vis („aspiraţie”), cu pluralul visuri, şi vis („imagine din timpul somnului”), cu pluralul vise.

Oricum, rămân un cititor interesat al articolelor aparţinând universitarului cu pricina, ale cărui articole sunt valoroase surse de bună învăţătură. Fără a avea intenţia / pretenţia de a configura un paradox, mi-aş îngădui să apreciez că textul la care m-am referit este unul dintre cele mai solide ideatic, având darul de a identifica simptomele unei maladii şi de a o diagnostica punând competent degetul pe rană.

 I. NEDELEA

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: