De multă vreme, discursul nostru despre şoferii aflaţi în trafic nu le-a fost deloc favorabil. În fiecare ediţie a ziarului nostru avem cel puţin 2-3 exemple de mânuitori de volan care se pun/ sunt puşi în diferite situaţii de conflict cu sine/ cu ştiinţa lor de a conduce automobilul „din dotare”, cum scrie adesea un coleg, care deci se comportă lamentabil. În orice caz, cu dispreţ total faţă de colegul de trafic.
Nu întotdeauna, însă. Dar tocmai eu fiind păţitul, nu pot să mă abţin să nu scriu câteva rânduri despre colegul de trafic de excepţie cu care am avut norocul să mă întâlnesc.
Aşadar coboram pe bulevardul George Enescu spre intersecţia de la Nordic. Câteva sute de metri am mers paralel cu un „grăbit” – eu pe banda întâi, el pe a doua. La un moment dat „grăbitul” părea să încalce linia ce despărţea benzile, apropiindu-se de maşina mea. Am reacţionat trăgând spre dreapta, probabil mai mult decât ar fi trebuit, şi am auzit bubuitura: agăţasem colţul bordurii care, protejând un stâlp de susţinere, ieşea în stradă.
Explozia pneului a amplificat zgomotul şi mi-a trebuit o secundă să pricep că n-am atins nicio maşină din cele parcate acolo. Am oprit, am răsuflat uşurat, „colegul” care m-a obligat la manevra perdantă pe care o făcusem şi-a continuat drumul, şi încercam să mă dumiresc, până a coborî din maşină, ce mi s-a întâmplat.
Deodată a ieşit dintre maşinile parcate pe dreapta un tânăr, care s-a apropiat, am deschis geamul şi m-a informat, după ce în prealabil a aruncat o privire la pneul meu: „A explodat, de aceea s-a auzit zgomotul acela. Şi eu am crezut că aţi atins o maşină, dar nu. Pneul a făcut zgomotul. E tăiat, probabil în bordură”. Şi, până să mestec informaţia, mă întreabă: „Aveţi cauciuc de rezervă şi cric? Că imediat schimbăm roata.“
Nicicum – „schimbăm”! A schimbat-o imediat, trudind puţin la desfăcutul prezoanelor strânse bine. „Anvelopa poate fi salvată, mergeţi la meseriaşi, care ar trebui să verifice dacă n-aţi strâmbat şi janta!”. Şi s-a suit la volanul unei dubiţe „Mercedes” în dreptul căreia oprisem şi… dus a fost.
Partea de-a dreptul miraculoasă a lucrurilor este aceea că exact când am urcat la volan să plec şi eu, ploaia care ne ameninţa de mult a izbucnit.
Am avut astfel norocul să întâlnesc un om providenţial.
Comentarii