De patru ani încoace proprietatea mi-a fost încălcată – şi nu numai mie –, de un cerb, însoţit rar de tot de o ciută. Aria lui de acţiune e satul Lungeni, zona de sub Spitalul Medico-Social Broşteni. Sare gardul de acolo de sus, din instituţia menţionată, la mine în livadă, iar de aici alte garduri la megieşii mei. La început s-a mulţumit cu iarba din fundul livezii, dar de doi ani încoace a făcut o pasiune pentru frunzele de păstăi de pe haragii de la marginea ogorului, astfel că de atunci încoace nu am mâncat păstăi şi fasole decât din piaţă şi supermarket.
N-am zis nimic, iubesc animalele, chiar şi pe cele sălbatice, dar la începutul lunii mai cerbul s-a „obrăznicit” şi a venit până în faţa casei şi mi-a călcat în picioare straturile abia însămânţate cu de toate cele. „Până aici am zis” şi l-am „reclamat” pe mamiferul rumegător la stăpânii săi, prietenii mei silvicultori. Sper că domniile lor vor fi receptivi şi, prin metode specifice, îi vor găsi altă locaţie, în pădure, unde are iarbă, apă şi umbră din belşug.
Vecina mea, Crinuţ Florinela, l-a fotografiat în diferite ipostaze, din care în una păscând în livada dumneaei, ziua în amiaza mare. (ION GAVRIL, Broşteni)
Comentarii