Câteva televiziuni de (dez)informare şi câteva ziare înregimentate actualei majorităţi de guvernământ plâng de mama focului pe umerii neputincioasei noastre Opoziţii şi tocmai de aceea subiectul mi-a trezit curiozitatea. Şi nu pentru că partidele din afara arcului guvernamental s-ar fi apucat de răsturnat munţii, ci fiindcă inactivitatea Opoziţiei s-ar putea să aibă la bază un calcul cinic: cum şi-o fac cu mâna lor cei de la putere, nimeni nu le-o face, iar noi n-avem decât să-i „ajutăm”. De demonstrat.
Numai că activitatea Opoziţiei nu este chiar atât de slabă: se lucrează asupra întăririi organizaţiilor locale, se pregătesc programe electorale, se mai cârpesc scheme de personal, că nu prea e de unde, se mai lucrează, e drept, cam anemic în circumscripţii, iar cei aleşi luptă după puterile lor (la vot) în consilii locale şi Parlament. Percepţia slăbiciunii însă ţine de altceva: de prezenţa la televizor, radio, Internet, reţele de socializare şi trebuie să recunoaştem că nici PNL, nici USR nu beneficiază decât arareori de invitaţii în studiourile TV cu dezbateri politice. În consecinţă, zilnic vedem aceleaşi figuri, care de care mai compromise ale actualei majorităţi de guvernământ, bătând mărgica pe aceleaşi teme răsuflate. Ceea ce pentru Opoziţie înseamnă apă la moară.
Şi mai este un aspect care ţine de limitele democraţiei româneşti: nefiind la putere, partidele de opoziţie nu beneficiază de fonduri extralegale, nici de sponsorizări pentru a-şi rezerva spaţii orare la televiziunile cu rating, iar emisiuni de tipul „Din activitatea partidelor politice”, emisiuni nepartizane, obiective, nu mai sunt după ce televiziunea publică a fost încartiruită actualei majorităţi.
A apărut „ca din senin” ideea că opozanţii „nu trec de ecran”, că Opoziţia nu are „oameni”, de moment ce nu apar în prime-time, iar jurnaliştii, moderatorii, realizatorii de emisiuni… nu-i caută. E adevărat, nu-i caută, dar au la dispoziţie Internetul şi reţelele de socializare şi aici nu prea se vede hărnicia lor. Se mobilizează doar în campanii electorale, adică atunci când mucul lumânării le frige degetele.
Aşa mi-a venit ideea că inactivitatea lor s-ar putea să fie una deliberată, iar Puterea se compromite şi se sabotează ea însăşi: legea salarizării îşi dă la iveală amatorismul şi incompetenţa, scoţând lucrătorii în stradă; ameninţarea cu greva generală arată din nou greşelile programului de guvernare; păstrându-l în frunte pe Liviu Dragnea, căruia i se închină întregul partid, nu există şanse de revenire în sondaje; forţând mai departe Legile Justiţiei împotriva raţiunii şi a protestelor Uniunii Europene alături de judecători şi procurori, actuala majoritate riscă să provoace un protest masiv al cetăţenilor, protest care le poate fi fatal. Mai adăugaţi de la dumneavoastră un prim-ministru fără personalitate şi cu o gramatică relativă, creşterea inflaţiei şi scăderea puterii de cumpărare, nemulţumirile crescânde legate de sistemele naţionale de educaţie şi sănătate, scăderea alarmantă a investiţiilor şi lipsa autostrăzilor, ca să aveţi un tablou sumbru al actului de guvernare.
Partea comic-hazoasă a actualilor diriguitori o aflaţi în spaţiul public, mai cu seamă pe reţelele de socializare unde bancuri, filmuleţe, citate ale greşelilor de exprimare ale acestora se înmulţesc de la o zi la alta, provocând un adevărat dezastru de imagine şi credibilitate atât partidelor din arcul guvernamental, cât şi instituţiilor democraţiei şi ale statului de drept, mai cu seamă guvernului şi parlamentului.
În aceste condiţii e de înţeles strategia Opoziţiei. Ba chiar te poţi întreba dacă mai e nevoie de Opoziţie când îi vezi cum îşi sapă groapa. Ştiu că Opoziţia ar putea să încurajeze această sarabandă a erorilor. Sper să nu o facă, deoarece apare o consecinţă dureroasă: cei ce suferă în urma degringoladei actului de guvernare sunt România şi cetăţenii, inclusiv cei ce au votat actuala majoritate. Adevărat este şi că ne va fi cauţionat viitorul european şi euroatlantic pentru mulţi ani.
Comentarii