Despre cute

„Ia-ţi şi tu un ascuţitor de cuţite” îmi spune feciorul meu, care, acolo la el, în Suedia, s-a dedulcit la tot felul de jucării care-i uşurează viaţa şi îi generează oarece timp liber. Îmi spune asta în timp ce se luptă să taie ceva, treabă greu de realizat cu un cuţit bont. Am cu ce-l ascuţi şi, ca dovadă, scot din sertar piatra aia lungă, dau de două, trei ori pe ea, am şi dexteritate, că doar am făcut de multe ori asta, şi-i înmânez cuţitul care trece acum prin carne ca prin pâine. Mai am în dotare şi o tijă zimţată, cu mâner, pentru aşa trebuşoară, dar prefer piatra aia cu patru colţuri, care s-au tocit de când o folosesc. Bunicul îi spunea cute.

Cum, însă, am învăţat să ţin cont de sfaturile juniorului meu, fiind el un tânăr cu mintea deschisă, de la care am ce învăţa, mă uit prin magazine să-mi iau un ascuţitor demn de mileniul trei. Găsesc unul, mi se pare scump, renunţ şi-mi zic că tot mai bună-i cutea mea. Dar, spre seară, îmi apare altul în faţă, pe un raft, mai performant decât cel de dimineaţă, poate fi băgat şi în priză. Îl cumpăr, bineînţeles, îl aduc acasă, iau cuţitele şi încep joaca. Apăs pe buton, piatra aia mică se învârte repede, repede, trec cu cuţitul prin cele două şanţuri, doamne, ce ţi-e şi cu tehnica asta!

O fi bun aparatul ăla, nu zic nu, îţi faci treaba repede, curat (e prevăzut şi cu o tăviţă detaşabilă, mică de tot, pentru şpan, ce prevăzători au fost designerii!). Însă eu, când ascut cu piatra şi înnegresc totul în jur, îmi aduc întotdeauna aminte de bunicul: „Adu, copchilă, o cârpă, să şterg cuţitul ista!” îmi răsună în urechi şi acum. Mergeam, căutam prin casă şi veneam în curte, unde bunicul, pe un scaun, ascuţea, pe o piatră rotunjită, toate cuţitele din gospodărie. Alteori se aşeza pe treptele de ciment şi colţul scării îi devenea unealtă. Eu eram responsabilă atunci să aduc şi o cană cu apă, că aşa părea că se ascut mai bine, pe piatra udă.

www.romanidecentenar.ro

Am luat maşinuţa aia şi-am pus-o undeva, într-un dulap, în bucătărie, sigur o să uit de ea. Şi cum aveam nevoie să tai fâşii lungi dintr-un ardei, am scos repede cutea şi-am trecut de câteva ori de-a curmezişul ei cuţitul de legume. Bunicul era cu mine.

Print Friendly, PDF & Email

Un comentariu

  1. ../in sfarsit… de cand …astept …V …

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: