O amărâtă de filozofie

Un părinte prieten, deopotrivă bun păstor întru cele duhovniceşti, dar şi un „mirean” de notorietate, mă cobora oarecum cu picioarele pe pământ, când, în legătură cu ierarhii bisericii noastre, mă sfătuia să înţeleg că sunt făcuţi şi ei din sânge, piele şi oase şi că zicerea latinească nimic din ce-i omenesc nu mi-i străin li se potriveşte şi lor, fie că recunosc sau nu. Simţise părintele că respectul meu pentru faţa bisericească, cultivat de bunica în copilărie, familia noastră numărând câţiva purtători de sutană, aşadar respectul acesta era cam amplu şi necritic, încât s-a văzut nevoit să-mi mai tempereze veneraţia…

Iată că evenimente nefericite din lumea ierarhilor, a preoţilor par să întineze în ultima vreme pridvorul Bisericii, prilej (creat?…) minunat pentru duşmanii acesteia ca să-i spurce straiele. Şi chiar dacă sunt (doar) câteva cazuri de slujitori în jurul cărora dănţuieşte Satana şi chiar dacă admite mai toată lumea că unul nu înseamnă deloc toţi, emitem, cu îndreptăţire şi mai ales fără, în numele libertăţii americăneşti de a cleveti cu voce tare, judecăţi aspre, generalizatoare despre Biserica Ortodoxă Română. Aceeaşi căreia, până de curând, îi recunoşteam capacitatea de a ne uni în rezistenţa împotriva tuturor tâlharilor (de la cei umili, de rând, până la cei numiţi cnezi, voievozi, regi, ţari sau împăraţi, cu nimic mai prejos decât primii), care au încercat şi au reuşit de atâtea ori să ne jefuiască mierea din stupi. Vă reamintesc că în mănăstiri s-a vieţuit permanent, secole de-a rândul, cetăţile mirene risipindu-se de fiecare dată. Rar veţi vizita ruine de mănăstiri, dar întotdeauna doar rămăşiţele vreunei cetăţi, fie ea oricât de falnică altădată.

Unora le place să pângărească, nu cred că neapărat din convingere şi ură, cât dintr-un „drept” autoasumat de a judeca cu orice preţ. Comuniştii ne îndobitoceau cu munca şi n-aveam timp de filosofie pe o asemenea temă. Azi, atâta lume care stă degeaba se simte obligată să facă talk-show-uri şi, ştie – nu ştie, dă sentinţe.

Cu aerul filosofului care nu-şi dă seama că în realitate sentinţele lui nu valorează mai mult de doi bani…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: