La Muzeul de Artă „Ion Irimescu” din Fălticeni, sâmbătă, 15 iulie, s-a desfăşurat manifestarea „Personalităţi fălticenene în literatură şi artă”. Evenimentul a inclus vernisajul expoziţiei de pictură a regretatului artist plastic Nicolae Filoteanu, pioasa aducere aminte a discipolilor lui Vasile Lovinescu care-l omagiază în fiecare an în luna iulie pe eruditul cărturar, lansarea celor două cărţi apărute la Fundaţia Culturală Antares în 2016, „Postume” şi „Clanţa”, semnate de omul de cultură V. Gh. Popa, respectiv fiul său, dr. Vasile V. Popa, şi un concert susţinut de Nicolae Maxim, flautist al Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti.
Retrospectivă Nicolae Filoteanu
Nicolae Filoteanu, un nume mai puţin cunoscut fălticenenilor, dar prezent cu expoziţii şi lucrări în marile galerii de artă ale lumii, s-a născut la 22 ianuarie 1919, în satul Unceşti, comuna Buneşti. După ce a urmat cursurile Liceului Teoretic „Nicu Gane”, în anul 1948 a devenit student al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, avându-i ca profesori pe marii maeştri ai vremii. A fost profesor la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din Bucureşti, a devenit apoi lector, conferenţiar şi profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, în 1975 devenind inspector general al artelor din învăţământul superior.
Împătimit cercetător în teoria artelor plastice, a publicat numeroase lucrări, broşuri cu texte teoretice pe teme de limbaj plastic, a fost autorul a trei manuale de Educaţie artistică plastică pentru clasele a V-a, a VI-a şi a VII-a, fiind unul dintre cei mai cunoscuţi artişti plastici prin impresionantul palmares artistic (participări la expoziţii oficiale de stat, expoziţii personale şi de grup, lucrări în muzee şi colecţii de artă din ţară şi străinătate) între anii 1950 şi 2005.
În expoziţia vernisată la Fălticeni, au fost prezentate pentru prima oară publicului 25 de lucrări pe care Nicolae Filoteanu le-a oferit bunului său prieten, maestrul Ion Irimescu, şi lăsate ca donaţie Muzeului de Artă din Fălticeni.
Exemplul lovinescian, prezentat la modul existenţial
Despre personalitatea scriitorului Vasile Lovinescu a vorbit dr. Roxana Cristian, discipol al scriitorului, un musafir nelipsit de la evenimentele dedicate dinastiei Lovineştilor organizate în fiecare an în urbea de pe Şomuz. La împlinirea a 33 de ani „de la naşterea pe celălalt tărâm a lui Vasile Lovinescu”, Roxana Cristian a adus la cunoştinţa publicului un exemplu lovinescian prezentat atât la modul teoretic, cât şi la modul existenţial, un subiect foarte sensibil, „Serile în care îl aveam oaspete pe Vasile Lovinescu”.
Profesoara Eleonora Bulboacă a evocat o latură mai puţin cunoscută chiar şi pentru cei care au citit mai mult din opera lui Vasile Lovinescu, memorialistica. A fost o intervenţie axată pe consideraţiile din ultimele articole publicate de gânditor în revista „Pagini bucovinene” care a apărut ca supliment al revistei „Convorbiri literare” între anii 1980 – 1986. Împreună cu prof. Eleonora Bulboacă, cei prezenţi au parcurs calea scriitorului Vasile Lovinescu într-o ordine inversă, cele şase texte, scrise la Fălticeni „într-o ultimă retragere iniţiatică aşteptându-şi marea trecere în ţara de dincolo”, fiind ultimele publicate (în perioada februarie – septembrie 1983).
Fostul medic galăţean, scriitorul Vasile V. Popa, a fost cel care a explicat publicului de ce din vasta operă literară a lui Vasile Lovinescu s-a publicat foarte puţin.
„Poate v-aţi întrebat de ce nu i s-a publicat decât o carte, „Al patrulea hagealâc” (Cartea Românească, 1981), cât a fost în viaţă? Pentru că Lovinescu a fost simpatizant al mişcării legionare pentru a putea fi primarul Fălticeniului din epoca legionarismului”.
„Clanţa”, o carte îngrozitoare
Trecerea de la Lovinescu la scriitorii Vasile G. Popa şi Vasile V. Popa a realizat-o Mioara Gafencu. Distinsa memorialistă s-a referit la musafirii care onorează spiritualitatea fălticeneană, spunând că „într-un preaplin de suflet să-i omagiem pe cei ce au fost şi să facem puntea spre vremurile în care alţi iubitori de frumos, de creaţie de cuvânt, de spiritualitate îşi vor spune cuvântul”.
Scriitoarea Doina Cernica a fost cea care a prezentat cele două cărţi, „Postume”, semnată de V. Gh. Popa, şi „Clanţa”, semnată dr. Vasile V. Popa.
Volumul „Postume” reuneşte poezii scrise după experienţe înfricoşătoare, inspirate din atitudinea semenilor, poezii ocazionale, dedicate membrilor familiei, fiinţelor dragi, poezii de dragoste de ţară, de bucurie pentru ceea ce este durabil şi frumos, de asemenea numeroase poezii destinate unor scriitori, fiind realizat astfel şi un elogiu al scrisului. „Sunt versuri scrise de un om cu talent, care a ţinut ca anumite momente să rămână într-o formă care se dovedeşte perenă. O carte sensibilă şi frumos ilustrată de Gabrel Baban, care vorbeşte despre un paradis al lecturii şi al scrisului” a precizat Doina Cernica.
„Clanţa” este o carte care „dovedeşte că realitatea poate să depăşească, în materie de ticăloşie, de abjecţie infernul zugrăvit de Dante. Este o carte de povestiri la persoana întâi şi de repovestire a unor poveşti ascultate de medicul Vasile V. Popa, a unor fapte şi întâmplări deosebite. În «acest club al supravieţuitorilor», cum este numit de autor, sunt povestite cazuri considerate de medici ca întâmplări neobişnuite din cariera lor, rememorări ale detenţiei comuniste a tatălui autorului, profesorul Vasile G. Popa, coleg de celulă cu Vasile Voiculescu, pagini care dau o măsură de neînchipuit a vieţii. Sunt pagini care evocă metodele vechi, terminale ale femeilor simple, dar şi ale intelectualilor, trăite de autor prin implicare afectivă, fiind medic ginecolog. Multe pagini arată cum oamenii distrug cu bună ştiinţă sau uneori din ignoranţă, dar de cele mai multe ori din răutate această minunată creaţie, care este omul. Este o carte neagră, este o carte sumbră, este o carte dureroasă, în care aproape nu mai este speranţă, autorul vorbind despre o spirală descendentă şi în care crede că evoluţia este o involuţie care merge spre supremaţia omului abject. Este o carte care ar trebui să fie lectură obligatorie la Ministerul Sănătăţii, la miniştrii care se schimbă atât de des, la resurse umane, pentru că se arătă cât de metodic este distrusă resursa umană. Este o carte îngrozitoare” a apreciat Doina Cernica.
Fenomenul spiritual fălticenean
Profesorul universitar Dan Dascălu a vorbit despre fericitul prilej de a-l avea profesor de limba română pe Vasile G. Popa, cel care a dat elevilor o altă viziune despre spiritualitatea românească şi creaţia literară românească într-o perioadă în care „limba de lemn se auzea foarte tare”. L-a restituit pe Vasile G. Popa ca „un tip clasic al spiritualităţii fălticenene”. „A vorbi despre el înseamnă o încercare de a înţelege fenomenul spiritual fălticenean, ce s-a întâmplat, ce se întâmplă şi ce se va întâmpla aici la Fălticeni” a precizat prof. univ. Dan Dascălu.
Octogenarul medic Vasile V. Popa a mulţumit publicului şi celor care au făcut referinţe despre cartea sa, scoţând în evidenţă nevoia educării tinerilor spre a citi, să intre în bibliotecă şi caute informaţia în cărţi, despre necesitatea de a-i îndrepta spre cultură, spre artă, spre ştiinţă pentru a revigora viaţa culturală a Fălticeniului.
„Lansarea aceasta m-a impresionat cel mai mult, nu pentru că ar fi vorba de tatăl meu sau de mine, ci pentru că s-au abordat, mai mult ca niciodată, mai multe probleme foarte serioase, nişte probleme fundamentale” a precizat Vasile V. Popa.
Comentarii