PSD Suceava 2020

Se naşte Seminarul Teologic

Consilierul economic al Arhiepiscopiei, părintele Gheorghe Saftiuc, spune că ar fi fost bucuros ca Seminarul Teologic să se fi putut construi alături de sediul Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor şi de Mănăstirea „Sfântul Ioan”, dar n-a fost să fie aşa. Însă cum Dumnezeu lucrează prin oameni, a rânduit lucrurile mai bine, crede preacucernicul, astfel încât, acolo unde au pornit lucrările, în apropierea Căminului pentru Bătrâni, de la ieşirea din municipiul Suceava spre Ipoteşti, e loc mai mult şi mai potrivit unei asemenea întreprinderi. Energia electrică va fi asigurată de la transformatorul din curtea căminului, canalizare şi apă curentă există, iar gazul metan e aproape.

A scos părintele ditamai dosarul (aflu că mai are o mulţime, pe care a învăţat să le citească precum un arhitect sau un constructor, şcolindu-se suplimentar în scopul acesta, ca să vorbească aceeaşi limbă cu proiectanţii şi constructorii). Pe scaunul unde, cu puţin timp înainte şezuse însuşi arhiepiscopul Pimen, notez date despre cum va fi, după cum îi arată numele din tema de proiectare, „Sediul administrativ al Seminarului Teologic Liceal Ortodox «Dosoftei» Suceava”.

Terenul este oferit de Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor şi se află în intravilanul municipiului Suceava, lângă Căminul de Bătrâni, şi are numărul cadastral 49900, având autorizaţia de construcţie nr. 191, obţinută pe 23 mai 2017.

Proiectul a fost elaborat de SC „Arhitectură, Grafică, Design” SRL Suceava, aparţinând arhitectului Constantin Gorcea.

Lucrarea este executată – după ce s-a făcut o selecţie de oferte – de SC „General Construct” SRL Suceava, ai cărei specialişti au construit şi sediul Centrului Eparhial şi pentru care părintele Gheorghe Saftiuc are cuvinte de apreciere.

Construcţia Seminarului a fost gândită a fi un ansamblu mixt, de cinci corpuri, pentru naşterea cărora au trudit 17 oameni, de diverse specialităţi, de la cei pricepuţi în a amenaja locul de construcţie până la arhitecţi, specialişti în instalaţii sanitare, termice sau de rezistenţă a clădirilor.

Numerotate alfabetic de proiectanţi, acestea vor avea următoarele funcţiuni: o şcoală – de 850 mp, în care va funcţiona Seminarul Teologic, unde va avea loc procesul de învăţământ, cu parter şi două etaje; o capelă-paraclis, cu funcţie de serviciu religios, de 214 mp, cu demisol, parter şi etaj; un cămin-internat pentru 120 de seminarişti, de 1040 mp, cu parter şi două etaje, în care vor locui câte doi elevi în cameră, în cele 60 de încăperi cu două paturi şi baie proprie; o cantină, cu dotările necesare, cu demisol şi parter, cu o suprafaţă de 561 mp, şi un amfiteatru în aer liber pentru manifestări culturale şi sociale, portic acoperit, clopotniţă şi bază sportivă.

Preotul Gheorghe Saftiuc

Părintele consilier estimează – şi nu sunt tentată să cred altceva, dată fiind atitudinea hotărâtă de care văd că dă cu uşurinţă dovadă – că lucrările începute la 12 iunie vor fi gata peste 4 ani, în 60 de luni, mai exact. Ba chiar mai repede, adică în vreo 3 ani, şi ştie ce spune, dacă luăm în considerare că doar 8 luni a durat construcţia Centrului Eparhial. Şi mai are o dorinţă care sigur se va traduce în practică: să se respecte graficul de lucrări, astfel încât la 15 octombrie curent toate fundaţiile şi elevaţiile să fie la cota zero. Vor urma, în două etape, construcţia şcolii-seminar teologic, urmată de căminul internat şi de cantină, apoi, în etapa a doua, definitivarea internatului şi a capelei.

Construcţiile se vor întinde pe o suprafaţă de 7000 mp, fiind incluse parcarea şi baza sportivă, ce va avea terenuri de handbal şi volei.

60 de camere înseamnă, pe timpul cât elevii sunt în vacanţă, 120 de locuri de cazare ce vor putea fi folosite în scopuri religioase, culturale sau filantropice pentru pelerinii care, de multe ori, ajunşi în zonă, fac solicitări de acest fel.

Va fi cea mai frumoasă şcoală teologică din ţară, spune părintele Saftiuc şi îi dau dreptate, privind, cu ochii minţii mele puţin pricepute, proiectul pe care mi-l desfăşoară din dosarul plin de schiţe.

Ieri, la orele 8 ale dimineţii, pe şantierul aflat aproape de ferestrele Căminului de Bătrâni, unde manager de proiect este Florin Axânte, iar diriginte Vasile Galan, se lucra.

Cu „Doamne ajută!” intră părintele într-un loc care se observă că îi este familiar şi unde dă mâna cu cel care vine să ne întâmpine, Ilie Bădăluţă, şeful punctului de lucru, cu care schimbă păreri despre ploaia zdravănă de noaptea trecută.

Vreo 20 de oameni se aflau pe şantier, şi-ar fi fost şi mai mulţi, probabil, dacă săpăturile n-ar fi fost inundate şi nu s-ar fi impus să se bage pompele pentru a scoate apa. A plouat tare, constat. Apa bălteşte în corpul A al viitoarei şcoli, în timp ce în corpul B, unde se va construi paraclisul, e un adevărat lac. E treabă de 2-3 ore să fie pompată afară, îmi spune Ilie Bădăluţă. Nu de alta, dar astăzi trebuie să toarne betoane acolo unde va fi şcoala şi nu e timp de pierdut.

O să fie gata lucrările, la nivelul zero, aşa cum îşi doreşte părintele, până la 15 octombrie?, îl întreb. Nu e uşor, răspunde, sub privirile zâmbitoare ale părintelui, dar vor fi gata. „Totul e ca natura să nu ne fie potrivnică, să lase adică oamenii şi maşinile să lucreze.”

Pe şantier, cât mă pricep eu să apreciez, văd camioane, nişte utilaje mai mici, o macara. În timpul cât ne-am aflat acolo a apărut a doua, lucrările de la viitoarea cantină necesitând încă una, care va veni la vremea ei, săptămâna viitoare.

Pământul excavat e transportat, mare parte din el, în apropierea clădirii Arhiepiscopiei, unde, cu ajutorul lui, se nivelează terenul. Omul gospodar i-a găsit rost. O parte rămâne aici, fiind nevoie de el la lucrările viitoare.

Nu stăm mult pentru că părintele are treabă. E de la ora 6 în birou, să termine un proiect. A avut amabilitatea să mă însoţească pe şantier, mai are câte ceva de rezolvat şi, pe seară, merge la Bucureşti, cu treburi pe la Ministerul Culturii. Puţin timp, zilele astea, cred eu – dacă greşesc, să fiu iertată – ca să scoată din sertarul biroului Psaltirea şi Ceaslovul unde-şi află, în puţine momente de linişte, altă linişte.

Preotul Gheorghe Saftiuc
Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: