În ultima vreme Bucşoaia, localitate componentă a tânărului oraş Frasin, a trăit evenimente cu răsunet de durată în sufletul locuitorilor săi de ieri şi de azi. Astfel, în anul care a trecut, s-a ajuns la borna cu numărul două sute pe drumul de la înfiinţarea şcolii în anul 1816, drum care n-a fost prea bătătorit. A avut – spre exemplu – în prima parte a existenţei, învăţători care nu ştiau niciun cuvânt din limba lui Creangă şi Eminescu.
Arhimandritul dr. Miron M. Călinescu aprecia în culegerea sa de legi, decrete, ordonanţe, instrucţiuni şi circulare, publicată la sfârşitul veacului al XIX-lea, acte ce priveau şcoala şi biserica bucovineană între 1777 şi 1886, că şcoala din Bucşoaia era a paisprezecea şcoală poporală apărută în peisajul şcolar al Bucovinei după 1775 (Normalien der Bucovinaer gr. or. Diocese, tom III, Nr. 2527/1844). Se mai înfiinţaseră şi altele, particulare ori religioase, dar cu existenţe efemere. Cea de la Bucşoaia a rezistat şi, iată, a împlinit vârsta de două secole.
Alt eveniment s-a consumat de curând. La 11 iunie a.c. s-a sfinţit noul paraclis al bisericii locale cu hramul Sf. Ap. Petru şi Pavel, construit cu ajutorul plin de osârdie al credincioşilor de aici, îndrumaţi de preoţii Pavel şi Andrei-Bogdan Goraş – tată şi fiu.
Întâiul stătător al Bisericii bucovinene, ÎPS Pimen, a fost primit de toată obştea locală şi alţi mulţi credincioşi de pe văile Suha, Voroneţ, Moldoviţa ori Humor, postaţi pe ambele margini ale şoselei şi în larga curte a bisericii, un număr considerabil purtând mândreţe de costume populare. Primarul oraşului, domnul Marinel Balan, el însuşi îmbrăcat într-un superb costum naţional de sărbătoare, l-a întâmpinat la sosire pe ÎPS Pimen cu tradiţionalul cuvânt de bun venit, înconjurat de numeroşi copii, purtând şi ei costume naţionale, ce emoţionau privirile.
Caleaşca înaltului oaspete, pusă în mişcare, era precedată de un mare grup de călăreţi, pe cai vânjoşi, gospodăreşti.
Sfinţirea şi Sf. Liturghie, întregul ceremonial, condus de Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, s-a bucurat de prezenţa şi ajutorul unui sobor format din 47 de preoţi şi diaconi, de numeroase alte deosebite feţe bisericeşti, din rândul cărora le amintim pe stareţele mănăstirilor Voroneţ, Moldoviţa şi Moldova Suliţa, pe egumenul de la Schitul Molid, stareţul Mănăstirii Doroteia, grupuri de monahi de la Putna şi din alte locaşuri, precum şi protopopul de Câmpulung, PC pr. Aurel Goraş.
La finele acestei măreţe ceremonii, a fost lansată cartea „Parohia Bucşoaia în istoria Bucovinei”, de I. Netea şi P. Goraş.
Mulţimea adunată la această sfinţire a fost, iată, ecoul profund al celei mai mari întruniri arcăşeşti din Bucovina, poate din toată ţara, care a avut loc la 2 iulie 1937 (la 433 de ani de la moartea Sf. Voievod Ştefan cel Mare), în tabăra de la Bucşoaia, de la care eveniment aniversăm optzeci de ani.
Într-o organizare fără cusur, dirijată de istoricul vicovean Ion Nistor, atunci Ministrul Muncii, şi de membrii comisiei din care făceau parte Onisim Sidorovici, primarul comunei, Simion Holca, directorul şcolii, Alexandru Sahlean, comandantul Legiunii de Străjeri a Judeţului Câmpulung, Filaret Doboş, inspectorul şcolar general şi vornic al arcaşilor bucovineni etc. Au pregătit programul în cele mai mici amănunte, într-o lună de zile: cazarea în vagoane trase pe linia moartă a gării şi a fabricii şi în casele gospodarilor din zonă, masa asigurată de gospodine şi câteva popote militare, programele artistice şi sportive (ansambluri gimnastice şi piramide), patru portaluri triumfale, trei tribune şi o alta acoperită pentru oficialităţi, catargul de 30 m, aleile, stadionul, telegramele trimise invitaţilor, bugetul cheltuielilor (generos, de altfel) şi desfăşurătorul rânduit la nivel de minute.
Dorim să reamintim cititorilor prestigiosului nostru cotidian Crai nou filmul, perfect regizat de organizatori.
La ora nouă opreşte trenul regal în gara Frasin. Venea din Polonia. Coboară regele Carol al II-lea însoţit de fiul său, Mihai, Mare Voievod de Alba Iulia, de Preşedintele Consiliului de Miniştri – Gheorghe Tătărescu, Victor Antonescu, ministrul Afacerilor Străine, Ion Nistor, un mare număr de generali (unii foşti miniştri), Ministrul SUA la Bucureşti, Teofil Sidorovici – aghiotantul regal, consulii acreditaţi la Cernăuţi etc. Au fost întâmpinaţi de prefecţii judeţelor Bucovinei, de parlamentari, primari şi reprezentanţi ai instituţiilor statului român.
Primarul îl primeşte pe Rege cu pâine şi sare şi rosteşte un cuvânt de bun venit. Regele răspunde scurt şi imediat coloana celor 50 de automobile se pune în mişcare, în uralele mulţimii, spre primăria şi şcoala din Bucşoaia, nou clădite, ce aşteptau să fie stropite cu aghiasmă.
În faţa coloanei defilau grupuri masive de arcaşi – călăreţi cu drapele tricolore, arcaşi pe biciclete, o noutate atunci, buciumaşi. În cale se aruncau flori de câmp.
La şcoală, directorul S. Holca rosteşte o scurtă alocuţiune, după care regele este invitat să viziteze expoziţia de obiecte realizate de şcolari şi arcaşi. Pe pereţii sălii, peste covoare, tronau costume populare ce îţi luau ochii. După ce regele semnează în Cartea de onoare, în preambulul căreia era consemnată o scurtă istorie a satului şi a şcolii, întreg alaiul pleacă spre tabără, în uralele şcolarilor şi arcăşiţelor, care au încins o horă în curtea largă a şcolii.
La intrare, sub portalul de cetină şi flori, vornicul arcaşilor bucovineni, F. Doboş, la vremea aceea inspector şcolar general, dă raportul. Regele trece în revistă mulţimea de pe cele trei laturi ale careului tribunei şi, înainte de a lua loc în loja de onoare a tribunei oficiale, primeşte şi raportul comandantului taberei, Al. Sahlean, fiul fostului director al şcolii din Bucşoaia, fost voluntar în Războiul de Întregire, în armia română.
Urmează Te Deumul, sfinţirea şi ridicarea tricolorului, în sunetul Imnului, intonat de fanfara militară şi cor. Momentul culminant a fost învestirea regelui cu titlul de Mare Vornic al arcaşilor, iar fiul său, cu cel de Căpitan, urmat de primirea buzduganului din mâna bătrânului plăieş Nicolae Nisioi, din zona Câmpulungului. Imediat, frumoasa arcăşiţă Aniţa, soţia ajutorului de primar, Grigore Sahlean (a fost şi primar timp de 12 ani), oferă în dar lui Mihai un superb costum popular, lucrat cu migală şi artă de mai multe arcăşiţe.
Înainte de prânz începe defilarea. Copiii oferă un emoţionant moment de mişcări gimnastice şi două jocuri populare: „Alunelul” şi „Bâr oiţă la poiană”, îndrumaţi de învăţătorul Leon Şandru, comandant de arcaşi. Continuă defilarea prin faţa tribunei a militarilor, premilitarilor, formaţiilor de călăreţi, portdrapelelor, buciumaşilor, pompierilor români şi polonezi, care alegorice concepute la Şcoala de Arte şi Meserii Câmpulung, o stână cu toate angaralele (jătilă) încărcate pe cai huţuli, o nuntă tradiţională (10 căruţe) din Mănăstirea Humorului şi un mare grup de bătrâni gospodari ce însoţeau o veche căruţă din lemn masiv. Festivitatea se încheie cu defilarea celor mai mici arcaşi-copii, în nesfârşite aplauze şi urări de „bravo plăieşi”!
Regele, apoi I. Nistor mulţumesc bucşoienilor, frăsinenilor şi tuturor arcaşilor prin cuvinte de laudă, atent alese, pătrunse de patriotism.
Urmează prânzul oferit de gazde şi de câteva popote militare, unde frigările şi plăcintele n-au lipsit.
Regele şi compania vizitează apoi Voroneţul şi Mănăstirea Humorului. Trenul îi aşteaptă în gara de la Gura Humorului. Treptat, cu trenul, cu camioanele sau cu căruţele, părăsesc – ordonat – tabăra şi arcaşii. Cei rămaşi, din satele mai apropiate, au zăbovit până târziu în miez de noapte, cântând, doinind şi ascultând cum interpreţi vestiţi se „produceau” pe marea scenă naturală a zăvoiului bucşoian. Pe malul râului perpeleau frigărui în ţigle, precum făceau în urmă cu peste cinci secole plăieşii măritului Ştefan, în aşteptarea reîntoarcerii de la spovedanie, de la Voroneţul sihastrului Daniil. Pe toată durata, alcoolul a fost interzis.
În cifre, acest eveniment a cuprins 50.000 de participanţi, după ziarele vremii, 4000 de arcaşi din peste 140 de localităţi bucovinene şi nu numai, fiecare cu 10-20 arcaşi (Arbore – 70, Boian – 48, Rădăuţi – 48 etc.). Corul reunit număra 2000 de persoane. Cele mai strălucite formaţii corale erau din Rădăuţi, Câmpulung şi din Vijniţa, de la marginea nord-vestică a ţinutului. Două muzici militare şi o sută de buciumaşi întregeau ansamblul artistic al manifestării.
Astăzi, nepoţii şi strănepoţii celor ce au participat la această grandioasă manifestare mai pot oferi detalii, estompate însă, după o tăcere de jumătate de veac, dintre anii 1940 şi 1990. (ION NETEA)
Comentarii