Bobby Stroe

Festivalul Blues ConFusion înseamnă prietenie

Dedicat, la începuturi, memoriei lui Fani Adumitroaie, valoros reprezentant al bluesului, Festivalul Blues ConFusion – ajuns anul acesta la a opta ediţie – s-a transformat cu rapiditate într-un eveniment de însemnătate naţională şi regională, comparabil cu festivalurile de gen din Europa. Nume mari, din Europa şi din Statele Unite ale Americii, au cântat aici, existând deja o tradiţie ca mari cântăreţi de bluess să cânte pentru prima dată în România, la Suceava, la Blues ConFusion.

Începuturile

Mi-l amintesc bine pe Fani Adumitroaie, am locuit în acelaşi cartier, îl priveam cu admiraţie. Aşa cum umbla îmbrăcat – în costum de blugi, cum puţini aveau la vremea aia, mai totdeauna cu cizme (cunoscutele „ciocate”) în picioare şi cu geanta de piele la şold, bărbat frumos, falnic, era greu să-l treci cu vederea. Am aflat despre el, peste ani, că era un artist complet, un grafician talentat şi un valoros muzician (recunoscut mai mult peste hotare, în Belgia şi Olanda, decât acasă, că aşa se mai întâmplă la noi, la români). A murit la 46 de ani, vârstă la care unii artişti se află abia la începuturi.

Festivalul a fost, la început, unul în memoria sa. „Prima ediţie de festival a fost în anul în care l-am înmormântat pe Fani şi s-a ţinut la Casa de Cultură, unde au cântat mulţi prieteni de-ai săi. S-a oprit, pentru că nu a existat finanţare, dar au mai fost două, organizate de Michael Tewe. În anul 2013, festivalul s-a întors acasă, la Suceava, la «Talcioc Cultural». Practic, festivalul nu mai are legătură cu Fani, dar noi îl păstram pe afiş şi ţinem la lucrul asta, poate pentru că noi, organizatorii, am fost prieteni cu el” spune Bobby Stroe.

Numele festivalului are legătură tot cu artistul sucevean, acesta fiind şi titlul casetei pe care Fani, împreună cu bunul său prieten Vali Răcilă, au editat-o înainte ca primul să plece dintre noi.

Cum se selectează participanţii

„Calitatea primează, în fiecare an am mai făcut un pas în ceea ce priveşte calitatea actului artistic. E un festival deschis, adică cine vrea să vină, vine. A crescut atât de mult încât primim pe toată lumea, primim mail-uri de la toţi artiştii importanţi din lume. Facem un raport preţ-calitate, suntem constrânşi de buget”, spune Bobby. Pe scurt, artiştii trimit o ofertă, se negociază gajul trupei şi condiţiile tehnice, se ia totul în calcul, din timp, în condiţiile în care în lunile septembrie sau octombrie se cunoaşte bugetul pentru viitoarea ediţie.

Pentru că au fost nume mari prezente până acum aici şi pentru că am mai auzit de clauze contractuale surprinzătoare, întreb dacă a fost cazul şi la ei: „Cu cât artistul e mai mare cu atâta e mai modest şi are mai mult bun-simţ”, vine răspunsul. „Nu sunt pretenţii, sunt amănunte ce ţin mai mult de ospitalitate. S-a întâmplat de foarte multe ori ca artistul, odată ajuns aici şi intrat în atmosfera de festival, să nu-şi mai dorească altceva decât micii şi berbecuţul la ceaun, stropite cu bere.” Oricum, sunt contracte de 7-8 pagini, cu accent pe rider-ul tehnic. Adică nu schimbi, Doamne fereşte, mixerul analog cu cel digital ş.a.m.d.

Şi o precizare: „De anul trecut am luat decizia să nu mai aducem numere acustice pe scenă mare, în general blues-ul acustic nu e pentru scenă mare, e pentru cluburi. Asta mai mult din cauza publicului, care se afla în zona cu mâncare, în timp ce artistul cânta singur pe scenă şi era neplăcut”.

Banii se strâng greu

Poate nu ar fi aşa greu să faci rost de bani dacă legile nu ar fi interpretabile, incomplete, spune Bobby, referindu-se la Legea sponsorizării. „O firmă care are un profit de 100.000 de lei poate sponsoriza cu 80 de lei – 20 la sută din impozitul pe care l-ar datora statului, ceea ce este foarte puţin. Avem ajutorul Primăriei Municipiului Suceava şi al Consiliului Judeţean şi poate nu ar fi nevoie de ajutor dacă legile ar fi mai clare”.

Festivalul a crescut?

A crescut, vizibil, de la an la an, îmi răspunde. „În 2013, la prima ediţie, am avut doar banii de bilete şi de la vreo doi sponsori şi un ajutor de la cei de la «Talcioc Cultural». Am plătit cazările şi restul s-a împărţit artiştilor, asta a fost tot. Anul următor am fost învăţaţi de bine şi am făcut un contract de asociere cu primăria, astfel încât ne-am permis să aducem artişti mai buni, din Serbia şi Statele Unite, au venit mai mulţi oameni, de nu mai încăpeau în sală, astfel că am fost nevoiţi să ieşim în aer liber, la Gârla Morii sau la Cetate, unde am fost bine primiţi.”

O promisiune de la Bobby: „Anul asta se anunţă mult mai interesant decât a fost anul trecut!”

Din culise

„În 2013, după lungi reprize de cântat, duminică dimineaţă s-au strâns toate instrumentele, rămăseseră doar o tobă, un cinel şi cele două chitare ale lui Vali Răcilă, când Raul Kusak a descoperit, în sala de la «Talcioc», o pianină. A cântat câteva acorduri şi a cerut să fie adusă pe scenă, timp în care a dispărut în Piaţa Mică, de unde a cumpărat slănină, pâine neagră şi ceapă. Le-a pus pe un ziar, pe pianină şi a început să cânte. A apărut contrabasul, ce fusese pus în maşină, s-a strâns lumea din nou şi s-a mai cântat vreo şase ore. Nimeni nu era primit pe scenă dacă nu se înfrupta din slănină, ceapă şi pâine. Au fost atunci vreo 30 de ore de muzică” povesteşte Bobby zâmbind.

Un început promiţător, din câte se vede.

Festivalul de anul viitor e aproape gata

„Contează foarte mult, când stabilim data pentru la anul, ce artist pe care ni-l dorim mult – vorbim de capete de afiş – se află în Europa, ţine de programul lui. Apoi încercăm să păstrăm un echilibru între artiştii din afară şi cei români şi ţinem foarte mult să aducem tineri, cum e cazul şi celor care, anul acesta, deschid festivalul. Stau la rând trupe tinere ce ţin să cânte aici, nu e de ici, de colo să cânţi în deschiderea unui nume mare”.

Nu sunt motive de îngrijorare, se vorbeşte mult în ţară şi în afară despre festival, aşa se face că nume valoroase din Europa şi din Statele Unite au sunat să-şi afirme dorinţa de a participa.

O dorinţă şi-o surpriză

Anul viitor, în cadrul manifestărilor prilejuite de aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire, Bobby Stroe îşi doreşte ca, în cea mai scurtă noapte din an, pe 21 iunie, să organizeze un festival de etno-jazz, în cadrul proiectului cultural al Sucevei care se doreşte a se numi „O sută de ani într-o sută de zile”. „Încercăm un proiect comun, împreună cu Consiliul Local Suceava şi cu Consiliul Judeţean Suceava. Ne dorim la Muzeul Satului de la Cetatea de Scaun, de la 12 noaptea până la 4 dimineaţa, un eveniment ce va purta ştampila celor 100 de zile”.

Blues Confusion înseamnă prietenie

Organizatorii vă invită să veniţi la festival, să îi ascultaţi pe artişti şi să vă bucuraţi împreună cu ei. „Eram la mormântul lui Fani, iar Raul Kusak, artist cu experienţă care a cântat pe multe scene, mi-a spus ceva foarte frumos, care mi-a schimbat înţelegerea despre ce se întâmplă: «Ţelul suprem al artistului este să cânte unde vrea, cum vrea, iar oamenii să se bucure cu adevărat de muzica pe care o cânt㻓.

Totul se bazează pe prietenie: prietenie pentru Fani, prietenia pentru artişti, declară Bobby. „Nu am forţat deloc lucrurile, nu am făcut o propaganda agresivă ca lumea să vină, e un festival care nu produce bani, ca altele. Este un motiv să ne adunăm, să mergem la mormânt la Fani, să cântam frumos pentru oraşul asta, să ducem mai departe un vis pe care Fani l-a avut – să se cânte blues la Suceava”.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: