Deschis de ieri, în centrul municipiului Suceava

Târgul de Sânziene

Organizat de Consiliul Judeţean Suceava, Centrul Cultural „Bucovina” şi Primăria Municipiului Suceava, Târgul de Sânziene are loc în perioada 22 – 25 iunie, pe esplanada Casei de Cultură a Sindicatelor din Suceava, manifestarea venind în întâmpinarea dorinţei meşterilor populari de a-şi valorifica produsele, precum şi în cea a numeroşilor turişti, prezenţi, zilele acestea, la pelerinajul de la Mănăstirea „Sf. Ioan cel Nou de la Suceava”, de a le admira şi achiziţiona.

La deschiderea târgului, ieri, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Marin-Gheorghe Niţă a adresat un cuvânt de bun venit la Suceava participanţilor, le-a mulţumit pentru prezenţă şi a transmis un salut din partea preşedintelui Consiliului Judeţean, Gheorghe Flutur, absent motivat, prins în alte proiecte. Managerul Centrului Cultural „Bucovina”, Sorin Filip, li s-a adresat celor prezenţi cu „Doamne ajută!” şi le-a dorit să aibă vânzare bună la târg, iar Florin Cramariuc, preşedintele Asociaţiei Meşterilor Populari din Bucovina, i-a îndemnat, între altele, să fie şi pe viitor „meşteri cu adevărat”.

De la Tiberiu Cosovanu, purtător de cuvânt al Centrului Cultural „Bucovina”, prezent la târg, am aflat că sunt veniţi 45 de meşteri populari, invitaţi din judeţele Botoşani, Neamţ, Harghita, Vâlcea şi Suceava, meşteri care acoperă o largă paletă de meserii tradiţionale: prelucrarea lemnului, ouă pictate şi încondeiate, măşti populare, prelucrarea pieilor, ceramică decorativă, alimentaţie tradiţională, podoabe, jucării, icoane, port popular, industrie casnică textilă, covoare tradiţionale, împletituri din nuiele, olărit, cojocărit.

„Tinerii toată ziua butonează”

Între participanţi, Dănuţă Stan din Botoşani, meşter care confecţionează măşti populare, preocupat „total” să păstreze tradiţia, după cum ne-a spus. La standul său mai văd opinci din piele de porc, cum se făceau la începuturi, şi piele de vită, le indică meşterul, zurgălăi pe care îi ataşează caprei cu care se merge iarna la urat, pe care tot el o confecţionează. Meşterul vine doar de doi ani la Suceava, pentru că „până acuma nu a fost solicitat”, dar a prins drag de târgul acesta. La el acasă e preocupat şi de dansuri, datini şi obiceiuri de iarnă. Pune mâna pe o dobă şi-mi demonstrează cum trebuie să sune una adevărată şi trage şi vreo două strigături, să afle lumea că a venit la târg. Opinci are şi el în picioare şi-mi răspunde, mucalit, când îl întreb dacă nu i-e cald în ciorapii groşi, de lână: „Nu mi-i cald, baba suferă la frumuseţe!”.

Dănuţă Stan, vecin de stand cu meşterul Toader Ignătescu – cunoscut şi talentat cioplitor în lemn –, spune că va merge şi anul acesta la tabăra lui de creaţie de la Păltinoasa şi-o să doarmă, cum a făcut în alţi ani, tot la colţul pădurii, acolo unde se mai întâlneşte cu vulpea pe care-o trimite în adâncurile codrului, la casa ei.

Măştile le face el, sursă de inspiraţie fiindu-i „câte un om mai hâd cu care m-am întâlnit în tramvai”. „Am făcut-o chiar şi pe Bianca Drăguşanu şi pe Cătălin Botezatu. Au venit la mine, la Zăiceşti, mi-au dat bani, cât am cerut pe ele, şi le-au luat la Bucureşti”.

Meşterul e iubitor de copii şi supărat că aceştia nu au mare aplecare spre meşteşugul său. „Toată ziua butonează” spune, manifestându-şi neîncrederea că va reuşi, în viitor, să îi convingă să îi devină învăţăcei.

Eu m-aş duce, că fain om am văzut şi bun profesor este, cred.

Badea Costică de la Joldeşti

Meşterul Ciubotăriţa Constantin, prezent la târg cu soţia, Emilia, nu mai ţine minte numărul participărilor, peste 20. Vine la târg mai mult de drag pentru că de vândut, vinde mai mult spre toamnă, spune doamna Emilia.

„Aproape bucovineni”, cei doi sunt din Joldeşti, Vorona, „de acolo de unde îs bunicii lui Eminescu”, fapt ce le produce mare bucurie. „Scrieţi acolo, doamnă, eu sunt badea Costică de la Joldeşti, aşa mă cunoaşte lumea”. Prelucrează piei de animale şi-mi explică procesul complicat prin care o piele devine căciulă. Înregistrez, notez, dar îmi trebuie mult spaţiu să redau toate etapele. „Eu, unde mă plictisesc, îi dau ei să facă” spune meşterul, iar doamna Emilia râde aprobator.

Vinde şi primuri şi, văzând privirea mea mirată, îmi explică ce sunt: fâşiile de blană, de miel sau de dihor, ce se pun pe bundiţe.

Muncă multă, migală şi drag de tradiţie. Şi secrete, ca în orice meserie. O căciulă costă de la 60 de lei până la 3-400. Dar sunt şi oameni care-şi doresc şi din alea scumpe, de 1500 de lei (de care el nu prea face, că nu îi convine). Ce o face să fie mai scumpă? Valul, adică rotocoalele blănii, să fie cât mai drept. Şi, cum dintr-o piele de animal valul drept are doar 10 cm, trebuie multe piei ca să iasă căciula aia mândră, scumpă.

Are meşterul frumoase căciuli, mă gândesc că-i bine să faceţi ca omul gospodar şi să le cumpăraţi acum, vara.

Am pătruns în târgul din centrul Sucevei cu inima strânsă, în acorduri de hip-hop şi de muzică populară, am tras aer în piept şi m-am pregătit să dau ochi cu realitatea. Am tras o privire fugară, mi-am făcut mea culpa şi am adresat, din start, în gând, un cuvânt de preţuire organizatorilor. Apoi am scris cu litere mari, în agendă, deşi existau puţine riscuri să uit aşa ceva: „nu kitsch”. Acesta se vrea un îndemn să mergeţi (şi să cumpăraţi, desigur) obiecte făcute de mâini de oameni cu drag de frumos şi autentic.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: