Ciocăneşti, „o oază de cultură tradiţională neatinsă”

Vizitatorii din aceste zile ai comunei, cu prilejul Festivalului Naţional al Ouălor Încondeiate, au primit de la muzeografa Minorica Dranca, consultant artistic la Centrul pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, o competentă introducere în istoria etnografică a Ciocăneştiului, dar şi prezentarea unei comori a artei populare din această zonă, oul încondeiat.

„Ciocăneştiul este o oază de cultură tradiţională încă neatinsă major de regulile impuse de modernitate, iar festivalul este una dintre marile comori culturale ale ţării noastre şi nu exagerez deloc, fiind numit şi «Festivalul culorilor credinţei». Dacă aruncăm o privire, vedem în jurul nostru costume populare extraordinar de bine păstrate, foarte vechi, şi oul încondeiat, păstrătorul vechilor discursuri încă din vremea neoliticului, care sunt încă prezente pe ouăle de aici.

Nu este vorba numai de oul din Bucovina, chiar dacă el excelează, nu este vorba numai de o reprezentare strict locală, ci despre o reprezentare naţională, motiv pentru care festivalul de la Ciocăneşti este supranumit festival naţional.

Unul dintre marele noastre atuuri din punct de vedere etnic şi naţional este oul încondeiat. Avem în vedere ornamentica tradiţională şi este minunat că generaţiile mai tinere au învăţat limbajul acelor simboluri, au fost fascinate de acest discurs şi încondeiază cu mare drag ştiind că transmit ceva, nu fac doar un lucru foarte frumos, un obiect artizanal, ci pur şi simplu transmit un mesaj. Prin profesia mea de muzeograf mi-am dat seama că informaţia în acest sens atrage foarte mult tânăra generaţie. Mai există şi aspectul pecuniar, oul încondeiat se vinde foarte bine. Este al doilea motiv pentru care mulţi adolescenţi s-au orientat către oul încondeiat” ne-a spus gazda simpozionului „Arta încondeierii ouălor la români – element constitutiv al identităţii naţionale”, muzeograf Minorica Dranca, directoarea Muzeului de Etnografie Vatra Dornei.

La Ciocăneşti, tradiţia este la ea acasă

Oul este văzut ca un simbol primordial, fiind considerat, potrivit tradiţiei, sămânţa vieţii. El este vopsit şi încondeiat în zilele de joi şi sâmbătă din Săptămâna Mare, îndeletnicirea înroşirii ouălor fiind rezervată aproape în exclusivitate femeilor. Însă, pentru manifestările din perioada postului mare, încondeietoarele muncesc toată iarna pentru a realiza cele mai frumoase „bijuterii” pe care să le expună în expoziţii sau să le vândă, oul încondeiat fiind o sursă de câştig. La Ciocăneşti au putut fi admirate şi cumpărate ouă de găină, prepeliţă, vrabie, porumbel, bibilică, gâscă, raţă, struţ, având drept culoare predominantă roşu, dar şi grena, verde intens, albastre, negre, ouă încondeiate, pictate, gravate, cu ceară în relief sau reproducând icoane pe coajă, ouă acoperite cu mărgele sau cu hârtie creponată, cretată sau în tehnica quilling.

„Am participat la fiecare ediţie; sunt foarte mulţi participanţi, ouă din ce în ce mai frumoase. În fiecare an, fiecare încondeietoare vine cu un ou mai frumos ca cel de anul trecut. Este o încântare, la Ciocăneşti tradiţia este la ea acasă, este moştenită de la bătrânele satului şi am avut grijă să o transmitem copiilor noştri. Am venit la expoziţie cu ouă tradiţionale de Ciocăneşti în cele patru culori alb, galben, roşu şi culoarea de fond negru, simbolul absolutului, al eternităţii, avem şi ouă lăsate pe culoarea de fond roşu, pentru că roşu este culoarea sângelui, culoarea dragostei şi culoarea magică a folclorului românesc. Sunt ouă de la găină, raţă, gâscă, până la cele uriaşe de struţ” ne-a spus Cristina Timu din Ciocăneşti.

Cerinţa mare duce la… încondeiatul în serie !

Mărioara Negură de la Vatra Moldoviţei, este la a zecea participare la festival. În acest an a adus o varietate de ouă, de la cele mici, de prepeliţă, până la cele mai mari, de struţ, ouă tradiţionale din Vatra Moldoviţei.

„Pe lângă sursa de venit, oul încondeiat reprezintă şi plăcerea păstrării unui meşteşug. În funcţie de model, încondeierea unui ou poate să dureze şi o zi, dar, în această perioadă, fiind o solicitare mare, se lucrează mai mult în serie. Seria nu înseamnă că oul este încondeiat cu un aparat, ci este folosit acelaşi model, cu mici modificări de la un ou la altul, iar elementele grafice, vopsirile cu o anumită culoare, se fac concomitent pentru toate ouăle din serie. (…) Am învăţat acest meşteşug de la bunici, am învăţat-o şi pe fată, pentru că trebuie să ştie cineva din familie scrisul ouălor. La târg venim cu cele mai frumoase ouă, pentru că aici suntem apreciaţi la adevărta valoare” ne-a spus Mărioara Negură.

Elemente de pe ceramica oltenească, redate pe ou

„Venim cu tradiţii de pe Valea Olteţului, suntem pentru al patrulea an în Bucovina cu prezentarea tradiţiilor pascale. Tradiţional pentru noi şi unicat la nivel de ţară, pe ouăle încondeiate de noi se regăsesc zece desene simbolice reprezentând zona etnografică Valea Olteţului, cum ar fi motivul cocoşului (reprezintă lumina, trezirea la viaţă), copacul, şarpele (considerat protectorul casei), peştele (simbolul credinţei), strugurele, heruvimul etc., elemente care se regăsesc şi pe ceramica de Oboga, unul dintre principalele centre de ceramică din România” ne-a spus Petre Ciobanu din Olt, un încondeietor care a atras atenţia printr-un costum popular vechi de peste 130 de ani.

Ouă încondeiate cu vopsele pe bază de alcool şi beţişoare

Deşi a trecut de 60 de ani, Elena Todaşcă face cunoscut acest meşteşug în ţară şi străinătate, reprezentând România până în Orientul Mijlociu.

„Astăzi am venit cu ouă pictate, o tehnică specifică comunei Poiana Stampei, ce foloseşte vopsele pe bază de alcool şi beţişoare. Am participat la toate cele 14 ediţii cu mare drag, pentru că aici ne adunăm meşteri din mai multe zone ale ţării. Anul acesta mai reprezint comuna la târgul de la Gura Humorului, sâmbătă voi fi la Ploieşti, tot la un festival al tradiţiilor populare, iar de duminică voi fi la Muzeul Satului din Bucureşti. Am invitaţii în toată ţara, am mai fost la Vâlcea, Alba Iulia, Sibiu, Iaşi. În Joia Mare trebuie să fiu în sat, pentru că nu trebuie să uităm de cei urcaţi la ceruri” ne-a precizat încondeietoarea din Poiana Stampei.

Elena Todaşcă ne-a povestit şi câteva amintiri de când era copil. „Noi locuiam lângă drum, veneau moţii cu ciubere şi oamenii care locuiau pe munte veneau să cumpere aceste vase mari de lemn, pentru a le folosi la spălat haine sau budăie pentru păstrat brânza. Tot în această perioadă veneau căruţe cu butoaie cu gaz pentru lampă şi îţi făceai aprovizionarea, pentru că în nopţile lungi de iarnă acesta se consuma”.

Comuna Poiana Stampei a fost bine reprezentată la acest festival prin trei generaţii, elevi, liceeni şi încondeietoare cu rezultate remarcabile în manifestările dedicate meşterilor populari.

De la icoane pe ou, la ouă gravate

Elena Galan din Vicovu de Jos a adus la festival munca sa de câteva luni, participând pentru prima oară. „Am reprezentat scene religioase pe ouă, pentru că este un târg cu vânzare, iar aceste modele sunt căutate, mai ales că respectă elementele tradiţionale ale iconografiei. Am adus şi câteva icoane lucrate pe piatră şi lemn” ne-a spus Elena Galan.

Deşi are 73 de ani, Silvia Şcheu încă încondeiază. La ediţia din acest an a adus scene biblice pictate pe ou reprezentând Învierea, Maica Domnului şi Iisus Hristos. A învăţat de la o bătrână de 102 de ani, care făcea icoane pe ou în urmă cu peste 30 de ani; iar de atunci practică acest meşteşug.

Un alt stil de modelare a oului este gravura, meşteşug practicat de meşterul popular Aurelia Toma, din Vatra Moldoviţei. A adus în atenţia publicului ouă deosebite. „Pe lângă ouăle tradiţionale, îmi place ca la fiecare festival să vin cu ceva nou. Sunt ouă gravate, ouă casetă. Îmi place ceea ce fac, fac din tot sufletul, eu am crescut cu festivalul, iar ouăle făcute de mine au ajuns şi pe afişul festivalului. Toate, absolut toate ouăle sunt încondeiate cu mult drag, cu dăruire, cu respect” a spus Aurelia Toma.

SILVIU B.