De la partidul care una a promis în campanie şi alta face după ce a ajuns la putere nu mă pot aştepta decât la o păcăleală. Că păcăleala poartă marca Victor Ponta, că altădată se numea Ion Iliescu, Adrian Năstase, Mircea Geoană ori Liviu Dragnea nu mai are absolut nicio relevanţă.
Să mai observăm că de fiecare dată când social-democraţii şi-au compromis iremediabil imaginea publică, iar scorul din sondaje le dădea frisoane şi-au schimbat surtucul pătat şi numele, din FSN în PDSR, din PDSR în PSD, haina nouă ajutându-i să mai păcălească încă o dată electoratul.
Pe deasupra, aripile desprinse(?) din formaţiunea lor, Alianţa pentru România (ApR) în 1997 şi Uniunea Naţională pentru Progresul României (UNPR) în 2010 le-au permis să supravieţuiască, parazitând partidele din opoziţie. Ba chiar au făcut jocuri urât mirositoare pe scena politică. Doar din vremea acestora nu se mai ştie ce e stânga şi ce e dreapta. Nu aşa a înflorit cel mai scârbavnic mod de a face politică, traseismul? Nu aşa au fost reţinuţi sau readuşi la sânul partidului-mamă foştii fii risipitori?
Iată că acum situaţia se repetă: imaginea PSD e praf şi pulbere după două luni de proteste („ciuma roşie!”), pe plan internaţional poziţia sa e cea mai şubredă din ultimele două decenii, chiar şi în sondaje măsluite scăderea continuă şi, dacă trendul se menţine până la viitoarele alegeri, partidul va pierde puterea. Ce e de făcut sau mai degrabă „ ”, vorba lui Lenin?
Iaca, una dintre soluţii le-o oferă Victor Ponta: Noua Stângă. Anunţată cu surle şi trâmbiţe (pentru eventualii cârcotaşi filologi: cele două cuvinte nu sunt sinonime totale, iar locuţiunea e mult mai veche decât li se pare!), formaţiunea lui Ponta vrea să-i adune grămadă pe cei nemulţumiţi de leadershipul lui Dragnea, de aventurismul guvernului Grindeanu care aruncă cu bani în populaţie, de continuarea anti-Justiţiei… Nedumerirea care mă cuprinde e că toate îşi au originea în guvernarea „pisicului”.
Fireşte că denumirea Noua Stângă e un moft. Fiindcă însuşi fostul prim-ministru recunoaşte că nu prea le are cu stânga şi că a pus în operă mai ales măsuri de dreapta. Cu ele se laudă mereu, ba chiar se consideră un erou care s-a sacrificat pentru „Românica”. De aceea confuzia devine comică: va fi Noua Stângă un partid de dreapta?
Nici vorbă de doctrină. Va fi un partid de gaşcă, gaşca lui Victor-Viorel. Cârdăşia cu care să facă şi el niscaiva jocuri politice fiindcă i s-a acrit de chibiţat pe de lături. Vrea să joace şi el ca Băsescu, modelul său tutelar, numai că jocul său politic are legătură nu cu Românica, cum zice el, ci cu propriul partid şi cu Liviu Dragnea. Motivul? În afara unei figuri de politician expirat nu avea ce să le ofere, aşa cum nu avea ce pune pe masa negocierii.
Iată de ce Noua Stângă e deja o formulă veche şi, dacă va fi, ei bine, va fi un partid-pâlnie care să adune fugarii şi răspopiţii din PSD, să dreneze cât mai mulţi membri, eventual să readucă sub ascultare fostul UNPR pentru ca social-democraţia să nu piardă totul odată cu puterea. Doar nu-şi închipuie cineva că se poate câştiga războiul cu Justiţia. Singurul lor interes este ca „românii” să mai înghită încă o dată gogoaşa social-democrată, eventual cu surtuc nou, răscroit, la viitoarele alegeri. Iar Victor-Viorel să fie iar ce-a fost şi mai mult decât atât.
Necesitatea Noii Stângi a apărut după apelul de seară al bocancilor făcut de greii PSD care au constat cu durere că, dacă trendul actual se păstrează, în viitoarea legislatură se vor vedea din nou în pustietatea opoziţiei, fără contracte pentru gaşcă, fără aplauze comandate încă din autocare, fără invitaţii zilnice în studiouri… Iarăşi campanie mereie, iarăşi gargară, iarăşi politicianism, căci cu reformele stânga noastră nu le-a avut niciodată. Doar cu restauraţia. Nu se poate despărţi de trecutul „glorios” de dinainte de revoluţie şi gata.
Şi pentru că la Palatul Victoria viaţa e grea şi scurtă, o nadă ca Noua Stângă n-are ce să strice.
Comentarii