Scrisul rămâne

Este de înţeles – şi nu de ieri de azi – că o ediţie de ziar (deşi încheiată, tipărită, difuzată, postată), prin completări, comentarii, actualizări ale unora dintre subiectele sale convorbeşte cu alte ediţii care se realizează şi se vor realiza. Dar ce s-a scris, vorba ceea, scris rămâne, iar altfel nu-i posibil nici chiar atunci când, din nefericire, se mai întâmplă să fie vorba despre informaţii incomplete sau chiar eronate; evident, şi în cazul acestora, ediţiile ulterioare conţin, după cum e normal, îndreptările ce se cuvin, inclusiv, dacă e cazul, replici ale celor lezaţi… Însă încă nu-mi explic cum se va fi iscat gândul unora că o publicaţie şi-ar putea înghiţi vorbele, adică să-şi şteargă articole! Avem ediţie online de vreo 15 ani, iar în cei din urmă ne-am confruntat cu vreo 2-3 astfel de solicitări. Şi iată că de curând, destul de insistentă, a mai apărut una, din partea unei persoane despre care cu bunăvoinţă credem că este doar victima unei neînţelegeri. Da, altfel am priceput că va fi fiind foarte atentă cu propria imagine, căci din alt motiv n-ar fi dorit ea să şteargă de pe site-ul ziarului o ştire, formulată decent, după un comunicat al unei surse credibile, în care era menţionată în mod neutru. Am constatat însă cu acest prilej că, la sursa primară, informaţiile există şi azi, ca atare; iar la vremea aceea au fost preluate şi de alte publicaţii, care le-au diseminat cam în aceeaşi formă. Oare şi ele vor fi primit solicitări identice? În ce ne priveşte, spre a fi limpede tuturor, ne menţinem pe poziţia „scripta manent”; chiar şi atunci când nici nouă nu ne (mai…) place.