Alte socoteli

Cam este vremea când unii dintre salariaţi socotesc (optimiştii!) ce beneficii le rezultă-n pungă în urma rozaliilor promisiuni electorale/ guvernamentale, ori (pesimiştii!) ce eventuale prejudicii (de la nimic în plus, la diminuarea normei, trecerea pe negru/ gri ori, vai!, chiar în şomaj; plus preţurile crescânde), am frunzărit clasamentul lefurilor româneşti rezultat în ultima lună a anului trecut (dar lună aparte, în care o minoritate de norocoşi a primit fie salariul 13, fie prime, fie… să le fie). Potrivit INS, ca şi în anii anteriori, în vârf au rămas angajaţii din rafinării şi cocserii, urmaţi de cei din tehnologia informaţiei/ serviciile informatice, extracţie petrol şi gaze (cu medii de peste 6000 lei/ lună), plus de dovadă că, dacă produci/ vinzi chestii de preţ, preţuieşti. În schimb, la coadă (cu medii între 1600 – 1400) i-am găsit instalaţi pe angajaţii din confecţii, tâmplărie, mobilă, industria alimentară. Exact pe cei care, deşi acoperă nevoi dintre cele primare, ale tuturor, se bat pe piaţa de acasă cu cinstiţi „invadatori” oportunişti de tot felul, fie că vorbim despre cei care fac/ vând nădragii turceşti (sau iile chinezeşti!), brânza bulgărească, slovacă etc. ori cuierele scandinave. Iar la coada cozii, pe cine alţii decât pe cei din aşa-numita industrie a ospitalităţii. Intrând în rolul naivului, te-ai şi întreba de ce vrea oarecine să presteze din greu într-un hotel sau într-un restaurant pe leafa cea mai infimă? De aia, să aburce turismul românesc pe cele mai înalte culmi!