Oameni puternici în gerul de poveste

Ne-am dorit cu toţii o iarnă cum nu s-a mai văzut. Am aşteptat de mult ninsoarea învolburată, care să ne poarte în urmă cu ani. Erau vremuri în care parcurile străluceau şi oraşul întreg părea ascuns într-un glob de cristal. În ultimii ani, iernile au fost din ce în ce mai sărace, neaua de basm stătea ascunsă în cartea cu amintiri. Rădăuţi, Rădăuţi, cât s-a mai povestit despre iernile tale magnifice, cu gheţuri şi săniuş, cu oameni de zăpadă, ridicaţi de copiii care-şi aruncau ghiozdanele în nămeţi şi se întorceau acasă doar pe înserate! De câteva zile, iarna s-a întors cu puterea de odinioară, cu valsul ei neştirbit în care ne-am prins cu toţii, fără putinţa de a da înapoi. Pentru unii, de bună seamă, iarna e frumoasă doar privită prin fereastră sau reprodusă în tablourile care pot fi admirate într-o galerie de artă. Pentru comercianţii din bazar însă gerul neprietenos este greu de suportat. De-ţi vine să te întrebi cum pot oamenii aceia să-şi ducă traiul zile la rând în chioşcurile deschise, învăluite adesea în furtună. Oamenii îşi riscă sănătatea, aşteptând să învingă gerul cu căldura unei ceai aromat. Tineri, vârstnici, mai slabi sau mai în putere, toţi deopotrivă au aceeaşi soartă. Bănuţii din care îşi vor cumpăra pâinea îşi croiesc drumul până în rărunchi. Zilele trecute, un incendiu necruţător a distrus o clădire din zona pieţei. A fost afectat şi un mic restaurant în care comercianţii îşi potoleau foamea, setea ori tristeţea. Dimineţile, unii îşi beau acolo cafeaua, încrezători în ziua care urma. Imaginea de după incendiu era destul de tristă, oamenii făceau eforturi pentru a pune lucrurile în ordine. La hala de brânză, o femeie îşi desfăcea zgribulită marfa, într-un decor deprimant. Dintr-o parte a acoperişului, se vedea cerul întunecat dis-de-dimineaţă. De curent electric nici nu putea fi vorba, iar clienţii obişnuiţi încercau să pătrundă, păşind peste bucăţile de lemn răzvrătite aiurea. Era ca şi cum dezordinea ar fi încercat să pună punctul pe i. Iarna nu se mai dorea scrisă cu litere mici, nu îşi mai permitea să treacă neobservată, bucuria trebuia plătită cu un tribut. Pe feţele comercianţilor se vedea totuşi tăria de a spera, credinţa că lucrurile se vor îndrepta, se putea citi puterea de a o lua de la capăt. Oamenii devin puternici în gerul de poveste de la Rădăuţi.