Am luat, de curând, o palmă. Pe obraz.
În faţa mea, la casă, o doamnă părea a nu mai termina o discuţie care oricum dura de prea multă vreme, după privirea interlocutoarei. Grăbită să nu mă prindă Anul Nou acolo şi părându-mi-se că s-a sfârşit, am pus pe tejghea, pe la spatele său, cumpărăturile. Furioasă, s-a întors, mi-a tras o privire cruntă şi a mitraliat spre mine cuvinte din care am înţeles c-am scos-o forţat, din locul unde mi se păruse c-a prins rădăcini, când ea mai avea atâtea de lămurit. Şi a plecat, fără să-mi dea posibilitatea să-i explic că nu am făcut-o din proastă creştere, ci doar din pură neînţelegere. Hai, şi din puţină grabă, îmi asum.
Altădată m-aş fi dus după ea şi i-aş fi explicat ce şi cum, din dorinţa de a nu părea needucată. Cu timpul, am învăţat să nu mai reacţionez astfel şi să las oamenii de felul ei aşa cum sunt. Să aibă ei victoria lor, dacă asta îşi doresc. Acum mi-a părut rău c-am procedat aşa, ca dovadă şi rândurile de faţă.
Îi arăţi unui astfel de om şi celălalt obraz? Pentru ca data viitoare să înţeleagă că este îndreptăţit să aibă această atitudine agresivă? Înţelege un astfel de om semnificaţia corectă a gestului tău sau crede că pur şi simplu îi este permis orice?
Avem noi dreptatea noastră, mai dreaptă decât dreptatea celuilalt? Ne dăm cu părerea, judecăm în avans şi, dacă avem la îndemână o piatră – ori o vorbă cu greutatea ei –, o aruncăm drept în capul păcătosului care îndrăzneşte să gândească altfel? Într-o zi mai puţin luminoasă vedem răul peste tot şi aruncăm răutăţi în toţi, dacă nu suntem în stare de o minimă autocenzură? Nu e greu de găsit răspunsul. Nici greu de ghicit care şi cum răspundeţi.
Vi s-a întâmplat să vi se închidă gura fără argumente ori cu argumente firave? Aţi fost în situaţia de a nu riposta pentru că oricum celălalt nu admite decât adevărul lui? Vi s-a întâmplat că argumentul dv. să fie solid, dar nu suficient de vocal pentru a răzbate în faţa lipsei logicii sau a bunului-simţ? Nici la aceste întrebări nu e greu de răspuns. N-aveţi degete la ambele mâini pentru a număra astfel de situaţii.
Nu mai sunt vremuri de întors obrazul oricui, cred eu. Dacă gestul acesta nu e privit prin prisma generozităţii şi a bunătăţii şi e interpretat a fi o dovadă de slăbiciune, e bine de cumpănit înainte de a-l întoarce şi pe celălalt. Că, uite, vedeţi ce am păţit eu.
Comentarii