În primii ani de studenţie, nu înţelegeam şi pace de ce trebuie să învăţăm atâta literatură antică, atâta filosofie a lui Platon şi Aristotel, ce nevoie avem noi de limbi moarte ca latină, elină, slavonă, iar acum, la senectute, mă tem că mare lucru după Iliada şi Odiseea lui Homer oamenii de litere n-au fost în stare să creeze, mai cu seamă să imite marile capodopere, iar filosofii de mai târziu, fără Platon şi Aristotel, n-ar fi putut trece de genunchiul broaştei.
De aceea, în momentele mele de confuzie, mă întorc la antici şi descopăr, deloc uluit, că ceea ce trăim noi astăzi au mai trăit şi strămoşii noştri, că din mantaua lui Platon şi Aristotel au ieşit toţi marii filosofi de mai târziu. Dar priviţi-l cu atenţie pe vicleanul urmaş al lui Laertes-Ulise, Liviu Dragnea, care reia episodul calului troian, acela lemnos: are un plan în capul său de a pune mâna pe puterea absolută în stat, nu contează că ne aflăm in anno Domini 2016, îşi urcă gaşca în burta calului, aşteptând momentul propice să lovească statul de drept.
Am evitat înadins cuvântul partid deoarece PSD nu mai e o formaţiune politică în adevăratul sens al termenului, ci clanul, gaşca… lui Dragnea, cu care face el şi drege cam tot ce vrea. De aceea nici întâia desemnare de prim-ministru nu a venit de la PSD, ci de la Liviu Dragnea. El, nu partidul, a câştigat alegerile. El şi-a numit omul de încredere la Palatul Victoria, de aceea toţi analiştii, fără excepţie, vorbesc de Guvernul Dragnea. A fost şi unul din motivele pentru care i-a fost refuzată prima propunere de către preşedintele Iohannis.
Deocamdată stratagema cu calul troian continuă, ceea ce înseamnă că se va trece la următoarea fază: aburirea electoratului, a poporului pesedist şi folosirea statului de drept în propriul interes. Adică va fi un guvern formal la Palatul Victoria, unul de paie, marionetă, unul trecut prin Parlament cu tot cu program de guvernare şi miniştri, cu tot cu jurământul de credinţă faţă de patrie depus la Cotroceni, dar creierul şi frâiele vor fi la Palatul din Kiseleff, sediul central al PSD, în mâinile unei comisii, vorba vine, conduse de, aţi ghicit din nou, acelaşi Liviu Dragnea. La el va fi comanda. Ceea ce nu înţeleg este de ce nu se numeşte Guvern I, nu din umbră, că umbra este doar proiecţia Puterii, iar personajul nostru vrea Puterea, nu copia.
Nu cred că electoratul PSD a votat o astfel de variantă de guvernare, iar dacă a făcut-o, conştient sau manipulat, îşi va merita cu asupra de măsură soarta fiindcă semnele sunt clare: la conferinţa de presă de după desemnare, singurul care a hotărât componenţa viitorului guvern n-a fost prim-ministrul Grindeanu, cum era firesc, ci Liviu Dragnea. La care nici experimentatul Călin Popescu-Tăriceanu n-a reacţionat, ba chiar n-a zis nici pâs.
Se impune o întrebare: unde se vor duce miniştrii, parlamentarii, primarii, şefii consiliilor judeţene pentru rezolvarea finală a problemelor administrative, la palatul Kiseleff sau la Palatul Victoria? Evident că centrul cel mai important al Puterii va fi la cel ce a pregătit lista cu miniştri şi programul de guvernare, el, Liviu Dragnea, fiind singurul care-l ştie „din scoarţă în scoarţă”.
Eu am învăţat la şcoală că puterea executivă este totuşi altceva şi anume că pune în aplicare ceea ce stabileşte Legislativul. Numai că, în actualul Legislativ, PSD, adică Liviu Dragnea, dispune de o majoritate confortabilă care nu va fi în stare să-i iasă din cuvânt. Iar situaţia nu are şanse să se schimbe în viitorii 4 ani.
Şi nu am măcar vreo îndoială, nici asupra Executivului, nici asupra Legislativului, după ce l-am auzit cu urechile mele pe „el lieder maximo” declarând ritos şi mândru: „trebuie să fiu sigur că fiecare om care va fi în guvern este în stare să lucreze într-un ritm cum nu s-a mai lucrat până acum şi are capacitate de înţelegere şi implementare”. Nici nu mai contează că în Constituţie scrie altceva.
Din păcate, eu nu am niciun motiv să fiu atât de sigur. Din contra.
Comentarii