Din efemer în perenitate

Ademeniţi, cu un an în urmă, de Doina Cernica spre lectura primului volum al cărţii „Ţara de Sus, de mai sus” printr-un titlu deschis interpretărilor şi meditaţiei asupra sensurilor lui, cititorii celui de al doilea – apărut şi lansat recent sub auspiciile aniversare ale Unirii Bucovinei cu România – îşi găsesc, şi de această dată, împlinite aşteptările în cuprinsul celor 570 de pagini purtând subtitlul larg acoperitor Arta.

Evenimentul editorial remarcabil, devenit posibil şi datorită sprijinului acordat proiectului de Consiliul Judeţean Suceava şi Centrul Cultural „Bucovina”, completează tabloul vieţii culturale din Ţara de Sus prin cuprinderea generoasă a creatorilor şi faptelor de artă ale acestora din ultimele decenii, după ce primul volum, cu subtitlul Cartea, oferise imaginea contribuţiilor datorate condeielor fericit înzestrate. Suntem astfel chemaţi să devenim părtaşi prin cunoaştere la o existenţă superioară, pe un tărâm cu acces fără restricţii elitare, unde, suveran peste creaţiile sale, domneşte spiritul, stâlpii puterii fiindu-i inteligenţa, talentul, sensibilitatea, imaginaţia fecundă.

Beneficiind de o vestimentaţie sobră, dar elegantă şi atrăgătoare prin copertele realizate, ca şi pentru primul volum, de Gheorghe Zărnescu (pe cea dintâi fiind reprodusă o lucrare din ciclul „Tărâmul albastru” al regretatei plasticiene Dany-Madlen Zărnescu, iar pe ultima, o fotografie cu suprapunere în oglindă reprezentând artişti plastici şi oameni de cultură din nordul şi sudul Bucovinei prezenţi la vernisajul unei expoziţii, la Cernăuţi), cartea are, în întregul său, o aleasă ţinută (tipo)grafică marca Editura Muşatinii. Prin cele peste 300 de secvenţe reunite şi adăugate celorlalte aproape 300 din primul volum (majoritar culese din „Crai nou”, dar şi din reviste ce apar la Bacău, Suceava, Iaşi, Bucureşti, Cernăuţi, Chişinău, Râmnicu Sărat, principiul ordonator fiind cel cronologic), se acoperă vreo 36 de ani, nefiind uitate texte cu conţinut adecvat de dinainte de 1990. Sunt ilustrate cam toate genurile gazetăreşti – informaţie, notă, articol, interviu, reportaj, portret, precum şi forme mai complexe, greu de etichetat din această perspectivă – , prin care Doina Cernica informează, anunţă, semnalează, cheamă, consemnează, reconstituie, comentează, sugerează, ia atitudine… Lipsa unor cronici plastice (de care ziarista s-a îngrijit totuşi, la vremea respectivă, să le obţină sub semnături prestigioase, competente) este compensată generos prin judecăţi de valoare pertinente, prin aprecieri profunde, prin comentarii subtile. Geografic, cuprinderea faptelor de artă depăşeşte triunghiul românităţii – Suceava, Cernăuţi, Chişinău – , realizând o acoperire naţională prin ecourile unor întâmplări cu protagonişti legaţi de aceste locuri din centre precum (într-o enumerare aleatorie) Iaşi, Bacău, Bucureşti, Timişoara, Focşani, Botoşani, Sibiu, Piatra Neamţ…, şi una internaţională prin prezenţe sucevene în Ucraina, R. Moldova, Spania, Serbia, Italia, Germania, Franţa, Grecia, Portugalia, Finlanda…

Conform celor anunţate de titlu şi subtitlu, autoarea a recuperat din opera sa publicistică texte de o evidentă varietate, arta fiind reprezentată în toate formele sale de manifestare: de la cea plastică, privilegiată firesc şi incluzând şi secţiuni ale sale particularizate de obicei cu precizările impuse de specificul lor – decorativă, vestimentară, monumentală, fractală…, la arta muzicală interpretativă, vocală şi instrumentală, arta teatrală, fotografică, cinematografică, arhitectură… Evenimentele care au atras atenţia şi au determinat intervenţii profesioniste prompte, deşi aparţinând aceleiaşi sfere, sunt, de asemenea, extrem de felurite: expoziţii cu vernisajele aferente, tabere de creaţie, concursuri, concerte, un colocviu la Putna, apariţii şi lansări de carte ori de albume (de caricatură, memorialistic, de fotografii etc.; două secvenţe sunt dedicate exclusiv „superbului volum” al lui Valentin Ciucă „Un secol de arte frumoase în Bucovina”); nu sunt scăpate din vedere un doctorat despre viaţa culturală în arealul de referinţă şi nici o slujbă de pomenire la mormântul lui Petru Comarnescu, „înhumat, conform dorinţei sale testamentare, sub cerul Voroneţului”, demnă de evidenţiat fiind şi prezenţa în carte a artei ca obiect al învăţăturii, cu trimiteri la liceul de profil sucevean, la cultivarea aptitudinilor copiilor pentru creaţia plastică de către regretatul prof. Dan Cornel sau la un workshop iniţiat la aşa-numita Uzină de Apă din municipiul reşedinţă de judeţ. Întrucât simpla înşiruire a numelor celor implicaţi în asemenea evenimente ar ocupa un spaţiu tipografic excesiv, cititorii având, de altfel, la îndemână o „listă” prin „Indicele de nume (selectiv)” pe care autoarea l-a alcătuit cu eforturi uşor de bănuit, se impune măcar de remarcat că, pe lângă creatorii de artă ai locului, parte a breslelor spiritului reprezentând, aşa cum sugerează autoarea prin titlul prefeţei, sursă pentru ”Lumina din nord”, nume mari ale artei româneşti cu obârşii sau legături bucovinene ori ale unor personalităţi aflate doar în trecere pe aici sunt „convocate”/evocate şi aduse în prim-plan pentru ca tabloul spiritualităţii din orizontul vizat să dobândească amploarea, strălucirea şi relieful din realitate. Este vorba, dacă ne oprim doar la câţiva dintre maeştrii în viaţă ori care au părăsit această lume lăsându-şi amprenta asupra creaţiei plastice bucovinene şi româneşti, de Ion Irimescu, Ion Grigore, Elena Greculesi, Cela Neamţu, Costin Neamţu, Marin Gherasim, Ilie Boca…

Date fiind dimensiunile lumii reconstituite prin artele ilustrate, evenimentele restituite şi creatorii evocaţi, cititorul are parte de un spectacol fascinant al ideilor, întâmplărilor culturale memorabile, remarcabile ori măcar semnificative, încât dintr-o astfel de desfăşurare publicistică se desprind impresii şi constatări în avalanşă, sugestii bogate de calificare a meritelor autoarei şi ale cărţii, apărând riscul unor rătăciri departe de esenţial. Drept care, în continuare, este poate binevenită o încercare de sistematizare a gândurilor şi părerilor despre carte.

În primul rând, e de observat că, prin acest act editorial, se săvârşeşte şi unul, deopotrivă simbolic şi practic, de trecere a efemerului în perenitate. (Este onorant pentru semnatarul acestor rânduri să recunoască similitudinea acestei idei cu cea afirmată, înaintea lui, la lansarea volumului la Biblioteca Judeţeană, de către monahia Elena Simionovici.) Cum se ştie, în principiu, majoritatea textelor au fost scrise să trăiască, împreună cu numărul de ziar care le-a cuprins, o zi, două, o săptămână…Acum, ele sunt propuse unei durate mult prelungite, dar trebuie subliniat că această şansă de biruinţă asupra vremelniciei este justificată şi asigurată întru împlinire de valoarea lor. Ni se oferă fiecăruia, dar mai ales unui cercetător de acum ori din viitor, un tablou cvasicomplet şi complex al spiritualităţii bucovinene dintr-un interval de peste trei decenii (dacă facem abstracţie de referinţele la Ciprian Porumbescu, Lowendal ş.a.), fiind vizată partea „de mai sus” a existenţei umane, nu cea strict materială, trivială. Oricum, nu se poate spune că orice text, chiar dacă în ultimă instanţă aparţine creaţiei jurnalistice, are o îndreptăţire egală de a se afla între nişte coperte (e de reflectat în acest sens în legătură cu cele dedicate faptului divers, unor întâmplări cotidiene banale sau cu semnificaţie individuală, sortite efemerităţii). Gestul de perenizare, pentru care se cuvine recunoscut şi meritul sponsorului, este, în acest caz, folositor nu autoarei, care şi-a consacrat deja numele ca ziarist şi scriitor, ci comunităţii pe care o slujeşte cu un altruism exemplar.

În al doilea rând, se configurează ideea că, tot la nivel simbolic şi concret, cartea (de fapt, ambele volume) realizează unirea spaţiului bucovinean sub semnul istoriei comune, al spiritualităţii comune, al unor idealuri larg împărtăşite. Se continuă astfel ceea ce putea fi identificat drept obiectiv al scrisului Doinei Cernica (întru împlinirea căruia şi-a asociat contribuţia ziaristei cernăuţene Maria Toacă) şi în volumul „Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi”. În cel de referinţă, oferit cititorilor de „Ziua Bucovinei”, prin evenimentele comune din cele două mari centre urbane şi textele dedicate acestora, sunt reuniţi creatori din sud şi din nord (indiferent de etnie!), se reliefează însemnătatea prezenţei comune pe simeze, solidaritatea de breaslă. În acelaşi registru ideatic merită incluse călătoriile frecvente ale autoarei la Cernăuţi sau la Chişinău, ca şi prietenia ei cu cei din familia Andrieş/Toacă, precum şi cu alţi „nordici”. Referinţele la unitate şi „reîntregirea” istorică sunt numeroase, uneori explicite, alteori metaforic-aluzive ori chiar „subliminale”. Iată nişte titluri grăitoare – „Sudul şi nordul Bucovinei împreună”, „Lowendal în Bucovina întreagă” şi câteva pasaje semnificative, din cele foarte multe care ar putea fi reţinute, unele cu vădită încărcătură emoţională: „O Bucovină din România şi Ucraina care ni se adresează într-un limbaj comun” (p.241); „Din acest public nu au lipsit cernăuţenii care aşteaptă ca sărbătoarea expoziţiei personale a lui Constantin Flondor să înflorească şi la Cernăuţi. Pentru ca întoarcerea lui Constantin Flondor în Bucovina să fie întreagă.” (p.283); „La Cernăuţi plouă ca la Suceava…De aceeaşi vreme avusesem parte în urmă cu două săptămâni la Chişinău şi nu mă pot opri să nu mă gândesc la ea ca la un semn despre cum le este fraţilor noştri de cealaltă parte a graniţelor. Un semn fără cuvinte, dar nu mai puţin grăitor, ca un vaier pornit din rărunchi şi amuţit înainte de a deveni sonor…” (p.301, în secvenţa „O poveste despre Cernăuţi în lumina unei brazde de iarbă”, în care este pomenită de două ori Regina Maria ca „simbol al României reîntregite”).

O a treia constatare care se desprinde ca prioritară are ca temei faptul că, prin timpul nemăsurat dedicat scrisului, prin volumul uriaş de muncă dăruit fără urmă de parcimonie acestuia şi participării la momentele culturale, Doina Cernica se manifestă ca un publicist militant, fiind de domeniul evidenţei angajarea sa civică, implicarea în viaţa cetăţii. „Bătălie pentru Galerie” este intitulată o secvenţă din 2003, iar o alta, din 2016 – „Galerie! Muzeu de Artă! Respect pentru artiştii plastici profesionişti!” – preia, pentru a fi mai bine receptate, doleanţele celor numiţi în titlu, exprimate ferm de plasticiana Lucia Puşcaşu care păstorea la acel moment, ca preşedintă, filiala lor de la Suceava. „Mergând spre Fălticeni” (martie 2013), cum se menţionează în titlu, D. C. meditează şi propune rezolvări în legătură cu mai buna cunoaştere de către turişti a valorilor şi personalităţilor din zonă şi sugerează autorităţilor îmbrăţişarea unor preocupări adecvate.

Scriitoarea şi ziarista fiind bine cunoscută, ca şi particularităţile scrisului ei, stilul său reprezentând foarte fidel şi omul în sensul prea bine ştiutei ziceri a contelui de Buffon („Le style c‘est l‘homme meme”), nu este cazul să insistăm asupra acestuia. Ar fi, probabil, de ajuns menţiunea că în textele din noul volum, ca în toate cele dăruite publicului în ziare, reviste sau cărţi, pot fi identificate ori bănuite instrumente intelectuale, culturale, literare superior stăpânite, puse la lucru conform unor strategii personale ale persuasiunii, atractivităţii, seducţiei, totul în deplin respect pentru reperele deontologice. Cuvintele, în paginile sale, par încărcate de magie, purtând o vrajă care-i face scrisul inconfundabil, inimitabil şi aproape indefinibil. Ar fi de dorit ca, pentru o lectură cu adevărat răsplătitoare, cititorii să-şi sporească atenţia atunci când ajung la pasajele de sfârşit pentru a trăi din plin emoţia declanşată de un crescendo ideatic şi afectiv finalizat după secretele apoteozei.

Semnătura sa în Cartea de onoare a valorilor bucovinene şi Diploma de excelenţă ce i s-a decernat în preajma „Zilei Bucovinei” (despre care „Crai nou” a relatat) confirmă convingerea că, în publicistica culturală din Bucovina, în viaţa spirituală de aici, adică în Ţara de Sus, de mai sus, simbioza fericită dintre dăruirea militantă şi talentul aplicat poartă/consacră un nume: Doina Cernica.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: