Orice club sportiv are o ierarhie. În principiu se începe cu jucătorii, antrenorii, directorii şi preşedintele sau patronul. Fiecare dintre ei are o treabă la care se pricepe şi pentru care este plătit. Sunt unii români care cred că sunt buni la toate şi fiecare din aceste poziţii, dar nu este adevărat. Eu n-am fost nici antrenor, nici director şi nici patron şi judec toate problemele prin prisma jucătorului, cel care a fost jos, în arenă.
Ca orice jucător, vin în vestiar, îmi iau echipamentul şi aştept antrenorul. Acesta vine şi ne spune programul de antrenamente şi înainte de meciurile oficiale sistemul de joc. Mai sunt ocazii în care, din când în când, mai vin şi directorii şi preşedinţii şi ne „îmbărbătează”. După 30 de zile în care jucătorul se întâlneşte cu antrenorul mai des decât cu familia, urmează ziua în care se urcă treptele casieriei. Dacă uşa este închisă, se coboară şi se merge la antrenor sau, dacă e „groasă”, la director şi preşedinte pentru a afla cauza. Sportivii sunt la fel ca orice oameni, au familie şi copii de hrănit. Este adevărat faptul că şi înainte, la fel ca şi acum, se mai „înghit” expresii de genul, „ai răbdare, totul se rezolvă în curând”. Atunci, sportivul intră din nou în arenă, strânge şnurul de la şort ca să nu se audă „maţele care chiorăie” şi se luptă pentru familie şi prietenii aflaţi în tribune, pentru spectatori şi pentru oraş.
Cum am gândit eu, sunt convins că gândesc şi jucătorii echipei de handbal CSU Suceava care nu au mai primit bani de câteva luni de zile. Nu ştim unde s-a stricat „lanţul de iubire”, dar nu avem ce reproşa sportivilor şi antrenorilor care au fost în arenă şi şi-au făcut treaba. Câteodată cei din tribune nu ştiu ce se petrece în sufletul sportivilor şi aşteaptă mai mult de la ei la meci.
Mă apropii de cinci decenii de viaţă şi am „mâncat” sport cu „cupa de la excavator”. Nu cred, oricum cel puţin în istoria recentă, că a existat la Suceava echipă mai iubită, mai frumoasă şi mai curată ca cea de handbal masculin. Să nu lăsăm ca ce este bun să se strice. Handbalul sucevean a mai dat o dată chix şi a rămas cu ochii în soare, jucătorii bucovineni împrăştiindu-se în patru zări. De aici vine şi o vorbă mai bătrânească care spune aşa: dacă m-ai păcălit prima oară, bravo!, eşti deştept, dar dacă m-ai păcălit şi a doua oară înseamnă că eu sunt prost şi-ţi promit că n-o să se mai întâmple. Cine va mai veni la Suceava să joace pe vorbe şi pe proiecte utopice?
Este păcat să distrugem ceva bun, făcut cu migală şi care nu se poate face uşor. Cât de greu a fost şi cât a durat până să-i aducem înapoi pe sucevenii noştri. Echipa CSU Suceava este alcătuită în majoritate din suceveni care au adus glorie acestui oraş. Să ne aducem aminte cum au aflat luxemburghezii, italienii sau portughezii de oraşul Suceava şi unde este el pe hartă.
Comentarii