Psaltirea de la 1616, model de educaţie religioasă la Mănăstirea Dragomirna

Este o zi rece de toamnă. O zi de toamnă târzie care ne întâmpină cu binecuvântarea unei dimineţi răcoroase, înnorate. Din cerul plumburiu nu încetează să cadă stropi mărunţi, sporadici. Printre picăturile de ploaie încep să se adune în frumoasa „navă ce pluteşte printre ziduri de cetate” iubitorii de frumos – preoţi, oameni de ştiinţă, profesori, călugări şi elevi. Vin să se bucure de carte, de scrisul înaintaşilor noştri, de cei care au lăsat mărturii cu mâna şi sufletul lor în piatră, în frescă, pe pergament şi pe hârtie.

Oameni cu preocupări diferite, profesori, studenţi, elevi, seminarişti, ingineri s-au bucurat la Dragomirna de binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Pimen dată obştii mănăstirii pentru a fi readusă în vizorul publicului cea mai frumoasă Psaltire miniată. Acum, la 400 de ani de când Vlădica Anastasie, ctitorul aşezământului monahal de la Dragomirna, a dăruit bisericii cu hramul Pogorârea Duhului acest codex ilustrat, la Dragomirna s-a organizat o expoziţie cu facsimile după Psaltirea de la 1616.

În jurul mesei cu prinoasele pentru ctitori, colivă şi colaci, preoţii au început slujba Parastasului. La strană, maicile din corul „Crinii ţarinii” au dat răspunsuri şi au pus în inima credincioşilor o lacrimă, o rugăciune pentru cei care azi trăiesc prin opera ce au lăsat-o urmaşilor lor. Lumânările au înseninat chipurile şi pomenirea ctitorilor a legat oameni din timpuri şi locuri diferite, „care s-au ostenit şi au slujit, care au ştiut cui cred şi cui trebuie să vieţuiească”, după cum ne-a mărturisit pr. Paul Valenciuc, consilierul cultural al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor.

După „Veşnica pomenire” invitaţii au urcat în vechea egumenie a Mănăstirii Dragomirna, acolo unde astăzi se află muzeul „Mitropolit Anastasie Crimca”. Printre panourile cu facsimile, printre vitrinele cu manuscrise miniate originale, invitaţii şi-au găsit un locşor pentru a asculta cuvintele rostite de specialişti.

Maica Stareţă Stavrofora Macrina Săuciniţanu a deschis evenimentul îndemnând la împreună rugă – Împărate ceresc – interpretat de corul „Crinii Ţarinii”. Prima intervenţie a aparţinut pr. Paul Valenciuc, care a dat citire Cuvântului Înaltpreasfinţitului Pimen. Înaltul ierarh a menţionat valoarea liturgică a Psaltirii din cele mai vechi timpuri, fiind „cea mai cunoscută carte a Vechiului Testament”, şi până în zilele noastre rămânând „inima şi sufletul întregii gândiri creştine”.

Importanţa Psalmilor în viaţa oamenilor a fost subliniată de Înaltpreasfinţitul Ierarh prin citate din opera referitoare la Psaltire a Sfântului Simeon Noul Teolog: „este şi rugăciune şi făgăduinţă, şi mărturisire a credinţei şi dătătoare a duhului, şi aducătoare a dumnezeieştilor daruri şi curăţire a inimii, şi alungare a dracilor şi locuire în noi a lui Iisus Hristos, şi izbăvire de păcate şi tămăduire a trupului şi a sufletului”.

 Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen ne-a dat celor prezenţi povaţă spre rugăciune: „Psaltirea lui Anastasie Crimca ne arată prin îmbinarea coloritului bizantin al elementelor specifice neamului românesc şi ne îndeamnă să nu mai căutăm nici la Apus, nici la Răsărit modelul şi Adevărul, ci ne arată că trebuie să-l căutăm spre Cer, acolo unde El vieţuieşte şi ne aşteaptă pe fiecare dintre noi”.

Autorul monografiei Mănăstirii Dragomirna şi a multor studii despre istoria acestui minunat monument istoric, Profesorul Ştefan Gorovei, ne-a povestit pe scurt crâmpeie din viaţa şi activitatea cărturarului ctitor. Fericitul întru pomenire mitropolit Anastasie Crimca, scriitor de cancelarie, ostaş, slujitor în preoţie, episcop, mitropolit, ctitor de aşezăminte sociale şi bisericeşti, a fost caligraf şi miniaturist al Scriptoriului de la Dragomirna. „Istoria scriptoriului este fascinantă. Tot ce ţine de istoria acestei mănăstiri, de la ctitor la manuscrise, este ca o poveste, ca o imagine colorată, aşa cum sunt miniaturile lui”. Dl Profesor a menţionat că deşi „Producţia de carte a acestei şcoli este extraordinară, peste 120 de cărţi cu sau fără miniaturi”, în muzeul mănăstirii se mai păstrează doar şapte manuscrise. Psaltirea de la 1616, această „capodoperă, comoară” a avut o soartă dificilă fiind robită, ca cele mai multe obiecte şi cărţi cultice, în urma atacului căzăcesc de la 1653 care a lovit Moldova, şi a fost „răscumpărată de oameni de bine”.

Ecaterina, doamna lui Vasile Lupu, a răscumpărat manuscrisul şi l-a legat în argint, după cum menţionează o însemnare de pe manuscris din 28 septembrie 1653. Vitregiile timpurilor au lăsat manuscrisul şi fără această podoabă; astăzi Psaltirea de la Dragomirna este legată în coperte de lemn învelite în piele neagră. La colţuri şi la mijloc sunt prinse ornamente filigrane în argint aurit cu câte un bumb mai mare şi câteva mai mici, de argint.

„Marile muzee ale lumii se mândresc cu manuscrise realizate în Scriptoriul de la Dragomirna, Apostolul de la Viena fiind inclus în rândul celor mai frumoase Biblii, în cadrul unei expoziţii realizate de Biblioteca Naţională din Austria” a apreciat prof. Ştefan Gorovei.

Dna Olimpia Mitric, autoare a multor studii şi cărţi despre manuscrisele slavone din Moldova, a descris în cuvinte de specialitate valoarea documentară şi de artă a acestui manuscris miniat. „Acest codex miniat realizat în Şcoala de miniatură de la Dragomirna, în care s-a cultivat meşteşugul copierii şi împodobirii manuscriselor cu ornamente şi miniaturi, împreună cu alte două manuscrise, Liturghier şi Tetraevanghel, reprezintă punctul terminus al activităţii de miniaturist a mitropolitului Anastasie Crimca, cu totul desăvârşite în realizare”.

Psaltirea de la Dragomirna are o organizare liturgică, textul este împărţit pe catisme, fără a avea în cuprins indicaţii tipiconale. Manuscrisul este scris pe pergament şi cuprinde 25 de caiete. „Acest exemplar de lux este unica psaltire ilustrată din istoria artei medievale româneşti, fiind bogat ilustrată cu 32 de miniaturi, în plină pagină şi în text. Frontispicii, vignete şi chenare mici din împletituri completează ilustraţia”.

Seria de imagini urmează o tradiţie bizantină, fără a fi inventate imagini. Decoraţia ilustrată sensibilizează substratul de rugăciune şi este repartizată tematic în: Ciclul lui David (David scriind, David între muzicieni, David rugându-se, David învăţând); Ciclul lui Moise şi câteva scene ale Menologului.

Codicele miniat din 1616 din Moldova, model de iconografie locală, a atras atenţia maicilor de la atelierul de pictură al Mănăstirii Dragomirna, care au început cu minuţioasă osteneală să reproducă manual miniaturile şi textele din manuscris.

Rasofora Teodosia Moraru, coordonatoarea activităţii atelierului de pictură, a spus câteva cuvinte despre activitatea acestui atelier, menţionând expoziţiile din ţară şi străinătate la care maicile au participat cu icoane pe lemn şi sticlă, cu facsimile pe hârtie şi pergament după manuscrisele miniate de la Dragomirna. Prin aceste activităţi se doreşte o continuare a activităţii Şcolii de miniatură de la Dragomirna.

Maica Stareţă Stavrofora Macrina Săuciniţanu a fost moderatorul vernisajului şi a prezentat colecţia de facsimile. În cuvântul său a descris impactul pe care îl are acest codex de la 1616: „Parte din osteneala maicilor de la Atelierul de Miniatură şi Caligrafie Mitropolit Anastasie Crimca se vede acum prezentată în această expoziţie: este vorba de interpretări ale unor pagini din Psaltire, 52 la număr. S-au ales pagini cu ilustraţii în plină pagină sau cu text şi ilustraţie pe jumătate de pagină, cu frontispicii şi litere ornamentate, cu text intercalat între ilustraţii.

Maica Stareţă a citat din autorul singurei monografii a mitropolitului Anastasie Crimca, G. Popescu Vâlcea, despre valoarea naţională a acestui codex: „Psaltirea de la Dragomirna este prima şi ultima operă de acest gen în miniaturistica românească. Construind tipuri comune de persoane, artistul a dat scenelor viaţă şi semnificaţie. Dar ceea ce artistul a adus şi mai nou în scenele sale este elementul naţional pe care l-a avut permanent în minte, permanent sub ochi, şi pe care l-a imortalizat. În toate miniaturile unde apare, David poartă o coroană pe cap, care nu este altceva decât copia coroanei pe care o purtau voievozii noştri. Instrumentele de care se folosesc muzicanţii în cântecele de mărire şi de laudă nu sunt altceva decât tulnicele, cobzele, tobele şi trompetele timpului când opera lua fiinţă. Fondul este ocupat în general de cetăţi cu ziduri crenelate, cu turnuri specific moldoveneşti, ale căror vârfuri ascuţite sunt însemnate câteodată cu o cruce. Chiar chivotul legii, aşezat pe sfânta masă, care se află între Moise şi Aron, are forma unei biserici moldoveneşti cu turnuri înalte, pe care sunt aşezate cruci”.

Maica Stareţă a apreciat activitatea maicilor „în expoziţia de faţă se vede sârguinţa cu care maicile s-au străduit să realizeze cât mai fidel ilustraţiile din original. Fiecare pagină are explicaţia cu traducerea în limba română şi poziţia în manuscrisul original”.

La Dragomirna, Psaltirea de la 1616 ne pune în faţa ochilor atât arta miniaturistică, cât şi pictura murală din biserica Pogorârea Duhului Sfânt. Cu ajutorul Domnului şi prin concursul mai multor specialişti prezenţi în sală, obştea Dragomirnei s-a bucurat anul acesta de o deosebită apariţie editorială, albumul „Frescele Mănăstirii Dragomirna”.

Este o carte la care obştea a ostenit mult, apărută sub patronajul Editurii Iacov Putneanul a Mănăstirii Putna şi cu sprijinul Secretariatului de Stat pentru Culte. Fotografiile au fost realizate de dl Petru Palamar chiar la finalizarea lucrărilor de restaurare în 2012, când în biserică erau schele până sus şi se putea ajunge până la Pantocrator.

Dl Prof. Ştefan Gorovei a scris în acest album despre istoricul Mănăstirii Dragomirna şi ne-a spus că „acest minunat album, extraordinar de frumos ilustrat cu fotografii de calitate, încununează activitatea editorială a Mănăstirii Dragomirna”. În ultimii trei ani, cu rugăciunea ctitorilor şi prin deosebita osteneală a Profesorilor Ştefan Gorovei şi Maria Magdalena Szekely, au apărut volumele: „Dragomirna şi ctitorii ei”; „Dragomirna Istorie, Tezaur, Ctitori”; „Dragomirna, ctitori şi restauratori”.

Mihaela Palade, distins istoric de artă, a binevoit să scrie despre arhitectura Dragomirnei în acest album pe care-l consideră, după cum a spus în intervenţia sa, a fi un „muzeu imaginar”. „Elansarea arhitecturii Dragomirnei scoate mai mult în evidenţă pictura miniaturală, care descoperă împărăţia cerurilor. Nervurile, ca elemente de arhitectură, sunt de fapt funii care se aruncă în cer întrucât corabia duhovnicească îşi aruncă ancora Sus”. Pentru ca aceste opere de artă să existe, ctitorii au investit bani, muncă, efort şi pe toate le-au pus la picioarele lui Hristos ca pe o rugăciune. „Actul creator pare la prima vedere a fi unul facil, dar presupune mult efort, întreaga viaţă a oricărui artist este o mucenicie a frumosului, există acest jug al frumosului şi există o mucenicie a citirii frumosului”. Dna Palade a apreciat activitatea maicilor, „munca pe care aţi început-o de răspândire a acestui frumos în rândul tuturor şi de educare de fapt, pentru că nouă ne lipseşte o educaţie şi o educare a frumosului”.

Carmen Solomonea, coordonatoarea echipei de restaurare a frescelor Bisericii şi câştigătoare a premiilor Europa Nostra, a evidenţiat calitatea frescelor din Altarul şi Naosul Dragomirnei mari: „Pictorii au lucrat pentru Dumnezeu, scenele, detaliile care se regăsesc în turlă nu mai pot fi observate cu ochiul liber. În timpul lucrărilor de restaurare, pe schelele înălţate pe 13 etaje, echipa de restauratori a simţit prezenţa şi ajutorul mitropolitului Anastasie Crimca. Picturile pe care le-a gândit şi le-a susţinut cu ajutorul financiar uriaş al logofătului Luca Stroici dovedesc că Anastasie Crimca a făcut nişte lucruri cu adevărat calitative, nu a fost doar o dorinţă de a ridica o altfel de biserică”.

Dna profesor a amintit şi de premierea de la Viena, unde restaurarea frescelor din biserica mare a Mănăstirii Dragomirna a câştigat Marele Premiu şi Premiul Publicului, în urma votului online organizat de Europa Nostra.

În perioada 2009-2012, frescele au fost restaurate prin proiectul Regio „Restaurarea şi conservarea patrimoniului cultural şi modernizarea infrastructurii conexe la Mănăstirea Dragomirna”. Principalul obiectiv a fost restaurarea şi conservarea picturilor murale care decorează altarul şi naosul bisericii. Frescele de la începutul secolului al XVII-lea au fost curăţate, consolidate şi stabilizate, corectându-se intervenţiile anterioare. Procesul de restaurare a picturilor murale le-a redat strălucirea şi aspectul original, de o valoare excepţională. Odată cu această restaurare s-a făcut şi o descoperire unică – însemnarea cu numele pictorilor care au zugrăvit frescele de la Dragomirna.

Dl Petru Palamar, fotograful albumului, a spus celor prezenţi în prima sală gotică din Moldova că „a rămas atât de impresionat de pictura de la Dragomirna încât cu fotografii realizate pe când erau schele în biserica mare a organizat câteva expoziţii în ţară”. Pictura Dragomirnei a fost descrisă de Petru Palamar ca „o pictură vie, trăitoare; acum, la peste 400 de ani, mâna pictorilor te face să simţi puterea Arhanghelului fără intermediari, fără poveşti, fără nimic”. I-a îndemnat pe cei prezenţi să privească cu atenţie scenele reproduse în acest album: „Merită să vedeţi pictura Dragomirnei, este dincolo de ceea ce putem explica prin cuvinte şi trebuie să o facem cunoscută”.

Evenimentul s-a încheiat cu frumoase interpretări de psalmi şi cântece de neam şi ţară ale elevilor Şcolii Gimnaziale Mitocu Dragomirnei sub îndrumarea Pr. Ionuţ Apetrei. Elevii, iubitori de frumos, au participat în cursul anului calendaristic la ore de istorie şi literatură în interiorul fortificaţiei de la Dragomirna. Pentru dragostea cu care s-au implicat în activităţile culturale, religioase şi sociale ale Mănăstirii Dragomirna au fost dăruiţi de maica stareţă cu câte o Diplomă Filocalică şi o Psaltire.

Ofranda de la Dragomirna pe care mitropolitul a dăruit-o mănăstirii sale este cu siguranţă un dar bine plăcut lui Dumnezeu şi primit peste veacuri, iată, de noi, care astăzi dorim să continuăm tradiţia Şcolii de miniatură a Mitropolitului Anastasie Crimca.

Cu sufletul plin de versurile psalmilor, cu ochii luminaţi spre Cer de frumoasele miniaturi ne îndepărtăm de muzeu, dar rămâne în noi promisiunea că vom pune început bun şi vom continua o educare a frumosului. Psaltirea rămâne o carte ce trebuie citită cu binecuvântare, pentru a putea fi înţeleasă, după cum spunea Sfântul Vasile cel Mare: „Cartea Psalmilor cuprinde în sine tot ce este mai folositor în toate. Ea profetizează cele viitoare, însemnează fapte istorice, dă legi pentru viaţă, arată ce trebuie să facem”.

Monahia MARIA MAGDALENA,

Mănăstirea Dragomirna

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: