Mare meci

Orice s-ar mai spune, demult n-a mai avut Suceava meci mare ca cel de azi. La cel de fotbal ne referim mai întâi, fără să uităm că lui i s-a asociat, în deliberativul municipal iar apoi pe lângă acesta, o miuţă politico-administrativă având ca miză preţul meciului, mai bine zis al nocturnei. După aceasta, până şi din politeţe s-ar putea zice că ambele combatante vor fi avut dreptatea lor: dacă oraşul ar fi avut stadion nou pentru o echipă mare, n-ar fi trebuit să închirieze lumini pentru un meci între o echipă mică (tânără, ambiţioasă) cu o echipă mare; iar dacă gazdele ar fi fost alungate să joace cine ştie unde, sub reflectoarele altora, n-ar fi fost fairplay atât pentru echipă, cât şi pentru microbiştii suceveni (dovadă e că au cumpărat toate biletele în câteva ceasuri). Numai Foresta e vinovată de situaţie, căci dacă nu s-ar fi străduit să se califice mai departe în Cupa României, plus norocul, „norocul” de a fi picat să joace cu cea mai titrată şi bogată echipă a ţării, n-ar mai fi fost poveste de povestit. Însă cel puţin teoretic ar fi posibil ca nocturna cea scumpă să nu ardă doar două ceasuri, ci şi în prelungiri sau şi la unşpe metri. Mai ştii? Istoria reevocată acum a celeilalte Foreste, care a întors cu o serie de cinci goluri soarta unui meci din groapa de pe Ştefan cel Mare de Bucureşti, a devenit legendă dintr-un adevăr, nu dintr-o minciună. Şi-apoi, chiar dacă, potrivit previziunilor decente, Steaua ar trece la pas de ai noştri, „ţara” tot ar avea de văzut ceva de la Suceava: o partidă de fotbal normală, nu accidente, arestări sau cine ştie ce grozăvii.