160 de ani de la naşterea istoricului Dimitrie Onciul (I)

 Cel ce avea să devină unul dintre reprezentanţii de frunte ai istoriografiei moderne româneşti, Dimitrie Onciul, s-a născut la 26 octombrie / 7 noiembrie 1856 în comuna Straja din districtul Rădăuţiului, fiind primul din cei cinci copii ai preotului Dimitrie Onciul. Preotul Dimitrie Onciul, cooperator la biserica din Vicovu de Sus, s-a căsătorit cu Sinclitichia, fiica preotului paroh Andrei Lipeţchi care slujea în parohia Straja. În anul 1857, pe data de 6/18 martie, Dimitrie Onciul devenea preot administrator în parohia Straja, unde a activat în această calitate până la sfârşitul anului 1860, iar din 1861 a activat ca preot paroh până în 1880 în comuna Straja, apoi în comuna vecină Vicovu de Sus ca paroh apoi ca protopresviter.

În Condica născuţilor din comuna Straja pe anul 1856, este înscrisă naşterea „pruncului Dimitrie” având ca părinţi pe preotul Dimitrie şi Sinclitichitia, iar naşul de botez al copilului, Gheorghe Hacman, paroh din Crasna. Este trecut şi numele preotului care l-a botezat, Vladimir Vasilovici, preot paroh din Vicovu de Sus.

Familia viitorului istoric a fost numeroasă, fraţii săi născându-se la intervale scurte de timp: Ilarion (8 ianuarie 1858), Aspazia (6 martie 1859), Grigore (13 iunie 1860) şi Minodora (10 august 1861). Sinclitichitia, soţia preotului Dimitrie Onciul şi mama viitorului istoric, a murit tânără, la vârsta de numai 21 ani, cauza morţii, consemnată în Condica morţilor din comuna Straja pe anul 1861,fiind „naştere de prunc”. Din aceeaşi Condică aflăm faptul că protopopul D. Sireteanul a oficiat slujba înmormântării.

În timpul cât parohia Straja a fost păstorită de preotul Dimitrie Onciul s-a construit, între anii 1867 – 1870, frumoasa biserică din piatră al cărei iconostas a fost pictat de pictorul academic bucovinean Epaminonda Bucevschi. Locaşul a fost sfinţit în ziua de 23 octombrie 1877 de arhimandritul arhidiecezan, viitorul mitropolit al Bucovinei Silvestru Morariu Andreevici.

Preotul Dimitrie Onciul, ajuns protopop la Vicovu de Sus, în ultima parte a vieţii sale a suferit o grea boală „de grumazi” şi în 1892 se afla internat în Spitalul Ţării din Cernăuţi de mai multe săptămâni. Avea greutăţi familiale şi făcuse mari cheltuieli cu „scaldele” (băile) din străinătate. S-a stins prin suicid, împuşcându-se cu un revolver în cap în ziua de 14 octombrie 1892, la vârsta de 61 de ani. Gestul său a stârnit un ecou extraordinar, fiind vorba despre o persoană cu rang în societate şi în haină preoţească.

Viitorul istoric şi-a petrecut copilăria şi tinereţea în satul natal, apoi în Vicovu de Sus, unde se stabilise tatăl său în anul 1880 ca paroh, iar din 1881 ca protopresviter. În aceste locuri ale frumoasei Bucovine, nu departe de Putna voievodului Ştefan, Dimitrie Onciul a văzut şi admirat aievea bogatele mărturii ale trecutului; aici şi acum s-a deşteptat dragostea pentru istoria neamului şi spiritul său de observaţie şi pătrundere care-i vor încununa activitatea ştiinţifică de mai târziu.

După absolvirea claselor primare în 1867, la „Şcoala greco-orientală normală de căpetenie de-n Cernăuţi”, prin care trecuse şi Mihai Eminescu, se înscrie, în toamna aceluiaşi an, la Liceul din Cernăuţi, unde are printre profesori pe I.G. Sbiera, la limba română, şi pe E.R. Neubauer, la istorie şi geografie.

În această perioadă s-a statornicit prietenia cu T. V. Ştefanelli. În 1871 tânărul Onciul se afla printre liceenii care au sprijinit organizarea sacrelor manifestări de la Putna. Şi tot din această vreme datează primele încercări literare, neizbutite însă.

O boală care avea să-l necăjească toată viaţa, aducându-i o infirmitate (periostita la piciorul stâng), este motivul pentru care Dimitrie Onciul nu a putut frecventa clasele a VI-a şi a VII-a, pregătind doar examenele în particular, acasă, la Straja.

Fidel pasiunii sale pentru istorie naţională, după ce şi-a luat examenul de maturitate, Dimitrie Onciul se înscrie, în toamna lui 1876, la Universitatea din Cernăuţi, proaspăt înfiinţată (1875), pentru a urma, în cadrul Facultăţii de Litere, specialitatea istorie şi geografie. O influenţă deosebită asupra formării sale ca intelectual şi viitor om de ştiinţă au exercitat-o profesorii Johann Loserth – care preda cursul Începuturile istoriei româneşti –, F. Ziglauer, A. Budinschi şi I.G. Sbiera.

Ca student, Dimitrie Onciul a activat în calitate de membru al Comitetului de conducere al societăţii studenţeşti „Arboroasa”, care milita pentru apărarea românismului în Bucovina stăpânită de austrieci. După desfiinţarea acesteia, în 1878, a fost iniţiatorul şi fondatorul societăţii studenţeşti „Junimea” (1878), care va continua activitatea „Arboroasei”. Ca membru al „Arboroasei” şi ca preşedinte al nou înfiinţatei societăţi studenţeşti „Junimea” va ţine conferinţe pe teme din istoria naţională, ca cele despre Mihai Viteazul (1877) sau Înfiinţarea imperiului româno-bulgar prin Asanizi (1879).

În anul 1879, pentru a-şi completa studiile de istorie, Dimitrie Onciul pleacă la Viena, la Universitatea germană, unde frecventează cursurile unor savanţi ca: Th. Siekel, Hirschfeld, C. Rieger, H. Zeissberg şi O. Lorenz.

La Viena, ca membru şi vicepreşedinte al societăţii studenţeşti „România Jună” – societate pe care o ilustrase cu atâta suflet Mihai Eminescu, organizatorul serbării de la Putna – Dimitrie Onciul va desfăşura, cu entuziasmul caracteristic tinereţii, o activitate bogată.

Înclinaţiile către istoria medievală s-au materializat şi în cadrul „României June”, al cărei vicepreşedinte era, în conferinţe, ca aceea din 1880, intitulată Românii şi bulgarii în Evul Mediu.

Între 1881-1882 îşi prezintă tezele de licenţă la istorie, geografie şi filosofie, iar în 1883 se înscrie la doctorat, fiind îndrumat de profesorii J. Loserth şi F. Ziglauer. Din motive de boală va susţine examenul în 1884. Teza sa de doctorat, cu tema Despre începuturile statelor feudale româneşti, susţinea ideea continuităţii românilor în Dacia după retragerea aureliană, folosind, în sprijinul ei, bogate argumente istorice, toponimice, lingvistice, bazate pe realităţi concrete, stabilind, pentru prima dată, teritoriul de formare a poporului român. Dimitrie Onciul susţine şi ideea formării statului feudal Ţara Românească sub influenţa stăpânirii bulgare, respingând mitul descălecatului şi al lui Radu Negru.

Dimitrie Onciul a fost cel dintâi doctor în filosofie al Societăţii Academice „Junimea” din Cernăuţi.

Ca student, lui Dimitrie Onciul i se tipăreau la Iaşi, în prestigioasa revistă „Convorbiri literare”, primele sale studii istorice: Iuga Vodă – domn al Moldovei la 1374 şi 1400 şi Dragoş şi Bogdan, fondatorii principatului moldovenesc. Aceste studii ilustrau o metodă de cercetare meticuloasă şi un spirit ascuţit şi profund.

În anul 1885 Dimitrie Onciul a ocupat postul de profesor la Liceul de Băieţi din Cernăuţi. În 1887 se va transfera la Şcoala Normală, din acelaşi oraş, unde va funcţiona până în 1895. Ca profesor, a desfăşurat o bogată activitate didactică şi publicistică, elaborând scrieri menite să trezească dragostea elevilor pentru istoria Moldovei. În acelaşi timp, Dimitrie Onciul activează în cadrul unor diverse societăţi culturale. Din 1885 este membru al Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina (Cernăuţi). Face parte şi din societatea „Şcoala română”, filiala din Cernăuţi a societăţii cu acelaşi nume, înfiinţată la Suceava în 1883, fiind ales şi secretar al acesteia.

Activitatea ştiinţifică a eruditului Dimitrie Onciul se concretizează în elaborarea unor studii, de o deosebită însemnătate, privind elucidarea unor probleme fundamentale ale istoriei româneşti, în legătură cu originea şi formarea poporului român. Menţionăm aici lucrarea Teoria lui Roesler. Studii asupra stăruinţii românilor în Dacia Traiană, concepută ca o „dare de seamă” critică asupra lucrării lui A. D. Xenopol. A fost publicată în „Convorbiri literare”, între 1885-1886. Aceasta era mai mult decât o simplă recenzie, deoarece Dimitrie Onciul lua problema de la început, elaborând de fapt o lucrare nouă, cea mai semnificativă a sa. Această lucrare constituie cel mai serios răspuns dat de istoricii români istoriografiei străine de până atunci, care nega trecutul istoric al neamului românesc pe actualul teritoriu. Subliniind părţile pozitive şi criticând neajunsurile lucrării lui A.D. Xenopol, istoricul Dimitrie Onciul dovedeşte cu mărturii istorice (documente, cronici române şi străine), cu argumente lingvistice şi toponimice, formarea poporului român de ambele părţi ale Dunării, respingând categoric teoria migraţiunii medievale din peninsula Balcanică la nord de Dunăre. Această lucrare, prin documentaţia bogată, infirmă concluziile eronate ale istoriografiei străine, dovedindu-i greşelile de metodă şi mari lacune în folosirea şi interpretarea izvoarelor. Concluziile sale, confirmate în zilele noastre de dovezi arheologice şi antropologice, nu mai permiteau nimănui să conteste continuitatea daco-romană în Dacia şi prioritatea românilor în Ardeal.

Pentru a face cunoscute opiniile sale învăţaţilor străini, Dimitrie Onciul a publicat articolul Zur romänischen Sttreitfrage. A mai scris un manual de istorie a Bucovinei pentru licee, Zur Geschichte der Bucovina (1887), în care insista, din nou, asupra continuităţii românilor în Dacia Traiană, cercetând evoluţia lor istorică până la întemeierea statului moldovenesc. Mai târziu, în 1899, a continuat cercetarea până la momentul ocupării Bucovinei de austrieci. (Va urma)

Profesor PETRU N. BĂRBUŢĂ

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: