Mi-am zis eu, după numeroase peripeţii, că picior de meşter nu va mai intra în casa mea, cât oi mai fi în viaţă. Sigur vi s-a întâmplat şi domniilor voastre: meseriaşul, cu recomandări straşnice, a venit la uşă şi, îndată ce a dat cu ochii de dv., v-a scanat, scurt. Sus-semnata am concluzionat că ăla e momentul în care el apreciază cam ce fel de om sunteţi, cât de credul sau cât de priceput în domeniul său. Apoi, îşi vede de ale sale: inspectează „câmpul de luptă”, cu o privire sictirită, se strâmbă că e prea mult de lucru, că e aglomerat şi cu alte lucrări, cât să vă aducă la disperare şi să îi daţi cât şi ce va cere (ei, nu chiar orice!). Argumentează că sunt meşteri puţini, deşi dv. ştiţi prea bine, dar nu îi spuneţi, că cei mai buni oricum au plecat prin ţări străine, prea vă mână nevoia. V-a mirosit, se pricepe la oameni. Situaţia e şi mai dramatică dacă e instalator, pentru că atunci e clar că vă doriţi să nu dureze evoluţia lui în casa dv. câteva luni. Nu de alta, dar vecinii se uită crunt spre dv. când vă întâlnesc, apa îşi face loc prin orice.
Cu puţin noroc, nu va dura chiar câteva luni. Va întârzia, va amâna, va veni o zi da şi patru ba şi veţi sta la dispoziţia lui, zâmbind amabilă, chiar dacă simţiţi că nervii nu mai sunt ca-n tinereţe, elastici. Cafea? Nicio problemă, numai să ceară! Dacă aţi avut slăbiciunea să îi promiteţi şi o masă caldă, că aşa-i românul, ospitalier cu cel ce-i calcă în casă, aţi încurcat-o: bucătăreasă, chelneriţă – veţi face totul, ca să meargă treaba bine.
Mie, dacă mi te uiţi în ochi şi mă prosteşti, pe faţă, îmi vine să te tai cu lama, pe lung. Mi-a rămas un dram de raţiune şi n-am făcut-o până acum, că aţi fi citit despre mine în acest ziar. Nici când pereţii erau oricum, numai netezi (ca foaia, că aşa ne-am înţeles) nu, nici când linia dreaptă era oricum numai dreaptă nu, nici când plăcile de faianţă şi gresie nu voiau nici în ruptul capului să se alinieze frumos, ca în reviste, nici când apa părea a nu fi… în apele ei şi se revărsa, prin baie, după ce sifonul de pardoseală a fost montat aiurea.
Uite de aia devenisem eu, fiinţă sensibilă, de-a dreptul speriată de meseriaşul care strică bun şi face rău.
De ce am scris rândurile de mai sus, le este locul aici? Să vă îndemn să nu vă pierdeţi speranţa că meşterul profesionist şi corect o să apară în viaţa dv. Eu am avut noroc şi l-am găsit: a venit la timp, ba chiar mi-a dat mesaj din faţa uşii, să nu sune şi să mă sperie, doamne fereşte, că era prea dimineaţă, mi-a adus bon pentru materiale şi mi-a cerut atât de puţini bani că am crezut că a pierdut vreun zero pe undeva, prin baie.
Am căpătat curaj, aş mai face ceva prin baie. Îl chem tot pe el, că nu m-am vindecat de tot. Vă ţin la curent.
Comentarii