Lansaţi-vă pe tunuri !

Aflând că la Cetate deja s-a probat un tun precum acelea şase care, din început de astă toamnă, vor da, bubuind de pe deal, orele amiezelor sucevene, ce m-am gândit?! Că, parafrazând în gând titlul unei poezii comise de un bard ce-a avut de-a face binişor cu politicile (şi cele dinainte de, şi cele de după), poezie din care s-ar putea reţine şi-acum versurile „Eu sunt autorul/ Tragediei pe care o joacă atâţia”, candidaţii s-ar fi putut arăta atât de inspiraţi încât să se lanseze pe tunuri ori măcar în trosnete de tunuri. Înscenare electorală destul de potrivită şi dacă ni-l amintim – copilărindu-ne şi, mai ales, înţelepţindu-ne (odată şi-odată!) – pe baronul de Münchhausen, ştiut ca mare umflător de gogonate şi adesea ilustrat ca aflându-se în zbor pe o ghiulea de tun. Cu importanta deosebire că von Münchhausen, printre altele fost combatant în mai multe campanii împotriva turcilor, dar şi vânător (cam ca Tartarin din Tarascon), broda cu groase înflorituri pe istorii trecute, pe când candidaţii de-acum îşi pun imaginaţia la contribuţie spre a ne da gata cu viitorul. Cam aşa: …Voi primi un câine de vânătoare, fătat de o căţea pe când iepure fugărea. Dar câinele-mi va fi ucis de un vânător stângaci, pe când să puşte potârnichi cerca. Din pielea acelui câine haină de vânător îmi voi face, haină care, mereu adulmecând, mă va duce fix la vânatul care vă place… Şi-am încălecat pe-o căpşună, domniile voastre să mă votaţi cam peste-o lună!