Direcţia Silvică Suceava este şi anul acesta „cartierul general” al tuturor acţiunilor care se desfăşoară sub semnul Lunii plantării arborilor”, perioadă stabilită, cel puţin teoretic, între 15 martie şi 15 aprilie. În judeţul Suceava, „lună” este un cuvânt generic, pentru că în fondul forestier al judeţului, de pe valea Siretului şi până-n Călimani, plantările de puieţi de arbori în zona de munte se fac de către lucrătorii silvici până dă căldura mare, alte lucrări desfăşurându-se, practic, tot anul.
În lunile martie şi aprilie însă, silvicultorii apelează şi la conştiinţa comunităţii, implicând-o în regenerarea pădurii, care dispare pe zi ce trece, educând cu deosebire generaţia tânără, pentru neuitarea beneficiilor ei vitale vieţii, a respectului şi iubirii până la urmă pe care orice om întreg la minte şi lipsit de lăcomie trebuie să-l acorde arborilor.
La nivelul fiecărui ocol silvic din judeţul Suceava au fost şi sunt în continuare organizate acţiuni de plantare de puieţi şi ecologizare a zonelor verzi, la care participă elevi şi cadre didactice de la şcoli din zonă. Organizează astfel de acţiuni şi alte grupuri de voluntari care pun mâna pe unelte şi, ajutaţi de lucrătorii silvici, plantează arbori. Plantează un copăcel, doi, învăţând totodată respectul pentru natură şi încercând satisfacţia că au făcut ceva ce va dura, poate, şi dincolo de viaţa lor, pentru viaţa copiilor lor. Acţiunile elevilor şi ale altor grupuri de voluntari în „Luna plantării arborilor” nu acoperă versanţii goliţi de păduri în ultimii zeci de ani de exploatările masive şi nici nu salvează planeta. Acestea sunt doar lecţii în urma cărora, cine are de învăţat, învaţă.
„Pentru copii şi tineri acţiunile din «Luna plantării arborilor» reprezintă o lecţie, reprezintă educaţie, iar pentru noi, silvicultorii, speranţă că, atunci când vor fi mari, aceşti copii vor preţui, nu în lei şi metri cubi de material lemnos, umbra unui stejar şi aerul respirat în geana unei păduri”, a afirmat inginerul silvic Cezar Straton.
„Răul acesta îi poate veni bunăoară de la animale, ori de la natură, dar mai ales de la oameni…”
În spiritul „Lunii plantării arborilor”, Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, Direcţia Silvică Suceava şi „Sindicatul Silvicultorul” Suceava au tipărit şi distribuit anul acesta afişe şi pliante care vorbesc despre pădure, despre consecinţele funeste ale dispariţiei ei, despre importanţa vitală a pădurii pentru viaţa oamenilor.
Silvicultorii s-au folosit de cifre care reflectă realităţi pe glob, unele înspăimântătoare, cum ar fi dispariţia de pe planetă, în doar ultimii 35 de ani, a aproximativ 250 de milioane de ha de pădure.
Tot cifrele „vorbesc” despre suprafeţe de peste 1100 ha care fac, în fiecare an, obiectul muncilor de împădurire, completare şi refacere ale silvicultorilor suceveni, şi despre milioanele de puieţi pe care lucrătorii îi pun în cultură an de an.
Pliantele şi afişele vorbesc despre „caratele” codrilor Bucovinei, primii din România în privinţa resurselor forestiere, despre pădurile de molid care sunt cele mai valoroase din ţară, despre faptul că bogăţiile pădurii sunt cea mai importantă resursă naturală a judeţului Suceava şi care, nerespectată şi neprotejată, poate duce la dezastru ecologic şi economic.
A fost prezentată, de asemenea, anul acesta, prin silvicultorii de la ocoale, o broşură apărută din 1913 cu instrucţiuni pentru pădurarii Poliţiei silvice. Limbajul este arhaic, dar instrucţiunile, obligatorii de respectat pentru pădurari, erau aceleaşi din ziua de astăzi.
„Pădurarul e un slujbaş pus or în slujba Statului, or în slujba altui proprietar particular, şi îndatorat să îngrijească de o pădure sau o parte dintr-o pădure, ca să nu i se aducă acestea vreun rău.
Răul acesta îi poate veni bunăoară de la animale (cerbi, căprioare), ori de la natură, dar mai ales de la oameni, cari întrând în pădurea care este proprietatea altuia, îi aduce vătămare luând lemne, încălcând hotarele, stricând drumurile, sau în altfel, păgubind cu aceasta pe proprietar”, sunt primele rânduri ale instrucţiunilor pentru pădurari tipărite de Ministerul Agriculturii şi Domeniilor acum peste 100 de ani.
Grupuri de elevi care au ieşit la plantări în această primăvară au putut viziona şi un DVD cu o poveste extrem de frumoasă despre prietenia dintre om şi arbore, o poveste de iubire, din păcate neîmpărtăşită de ambele părţi, ce are din când în când o pildă. Delicata şi sensibila poveste vorbeşte de un adevăr crunt. Acela că arborele oferă, cât trăieşte, cu generozitate şi drag tot ce are, în timp ce omul ia de la el totul, lacom, uitând să dăruiască înapoi.
Comentarii