S-au consumat sute de kilograme de toner (nu mai este corect să scriem cerneală) în campania naţională (cu evadări în presa internaţională) de veştejire a uriaşului atac asupra pădurii româneşti. Cu exagerări sau nu, suprafeţe mari altădată împădurite arată jalnic astăzi ciuntite de uneltele şi aparatele de exterminat copaci; peisaje rememorând codrii, dar oferind doar cioate şi tufişuri au făcut înconjurul lumii prin media.
Un întreg război a provocat aşa-zisa luptă pentru salvarea pădurii româneşti. Aşa-zisă, pentru că, vor sau nu băgătorii noştri de seamă, până la urmă soarta pădurii, ca şi a porcului de Ignat sau altcândva este să fie tăiată. Ca şi cireşul din curtea redacţiei, de care ne-am despărţit cu greu, multă lume mâncând dulceaţă din cireşele sale. O vecină de la blocul de alături ne-a ameninţata că ne reclamă, ştie ea unde. Dar cireşul a trebuit tăiat pentru că riscam să se prăvălească peste casă, dar mai ales pentru că-şi strecurase o rădăcină sub casa vecinului, săltându-i acestuia podelele dormitorului. Se pare că încă n-am fost reclamaţi… Şi aşa-zisă pentru că aceiaşi băgători de seamă s-au văicărit peste tot că pădurea este defrişată. Am mai scris aici că a defrişa o pădure este egal cu dispariţia ei: terenul ocupat cândva de copaci capătă altă destinaţie. Astfel s-au întemeiat multe aşezări în vechime, omul defrişând arboretele pentru a-şi face loc de casă, acareturi, grădină, drumuri etc., întemeind astfel noi aşezări. La un curs facultativ de geografie umană regretatul prof. dr. docent Laurian Someşan afirma că localităţile care în România se numesc Buda au apărut prin defrişarea pădurilor.
Să ne întoarcem însă la bătălia la care ne referim. Nu vi se pare disproporţionată amploarea luptei împotriva tăierii pădurilor cu cealaltă care tocmai se încheie oficial, cea pentru regenerarea pădurii prin plantare de arbori?
Ies cinci copii, trei tineri şi patru jandari” şi plantează câteva zeci de hectare de pădure şi nu-i vede nimeni. Nu vine niciun băgător de seamă alături de ei să pună mâna pe hârleţ şi să apere astfel concret pădurea, regenerând-o. Hai la lupta cea mare, parafrazăm noi celebrele versuri ale uitatei Internaţionale”, să facem ce au desfăcut alţii.
Pădurea nu creşte din vorbe.
Comentarii