Galben Împărat

După ce în 1971 Nicolae Ceauşescu participa în Iran, poftit fiind de şahul Mohammad Reza Pahlavi, la o mare sărbătoare a 2500 de ani de la fondarea Imperiului Persan, însuşindu-şi exemplul, România avea să aniverseze în 1980 împlinirea a fix 2050 de ani de la întemeierea „statului unitar şi centralizat dac” sub Burebista. În ce ne priveşte, pare-se că au concurat către aşa ceva şi idei anterioare din sfera protocronismului (de ex. Eliade şi Papu), şi tezele unor istorici „patrioţi” ai epocii, dar mai ales un aparat propagandistic deja bine uns emanând mesaje explicite şi implicite potrivit cărora poporul, dar şi lumea încă binevoitoare cu acea Românie, să înţeleagă că ar fi existat un semn de echivalenţă între anticul Burebista şi contemporanul N. Ceauşescu. Inclusiv într-un congres mondial al istoricilor organizat în acel an de Bucureşti, dintr-o reverenţă politică, mai puţin conta că informaţiile despre Burebista şi teritoriile/ triburile cucerite/unite de acesta sunt cam sărace şi vagi, nici că ideea unui stat astfel închipuit n-avea nicio legătură cu epoca…

…Am desprăfuit acest subiect deoarece de curând, celebrând Împăratul Galben – Huang Di (potrivit unei variante, 2697-2597 î.Hr.) –, perceput a fi fost totodată zeu, filosof, strămoş al chinezilor Huaxia şi, printr-o largă extensie, orice graiuri ar vorbi, orice culturi ar avea, al tuturor chinezilor, din Xian până-n Taiwan şi până-n toate cartierele chinezeşti ale lumii –, puterea de la Beijing a emis mesaje frumuşel ticluite privitoare la unitatea chinezilor ca mare forţă a lumii.

Se zice despre Galben Împărat că ar fi născocit roata şi busola, scrierea şi medicamentele din plante, iar nu în cele din urmă banii. Prin urmare, ar trebui să fie de înţeles că, pe noile drumuri ale mătăsii, iconiţe cu chipul lui Arsenie Boca sau iepuraşi de Paşte din plastic ori lut colorat tot dinspre el ne parvin…