Buduroiul şi bostănăria

Într-un recent interviu acordat Agerpres, procurorul-şef al DNA (şi, pare-se, viitorul procuror-şef al DNA), Laura Codruţa Kövesi, a declarat, printre multe altele, că presupune că se va fi petrecut „o schimbare de mentalitate a cetăţenilor vizavi de persoanele cu probleme penale, în condiţiile în care DNA primeşte un număr tot mai mare de sesizări legate de fapte de corupţie”. Iar curiozitatea lui (de procuror-şef)/ei (de Laura Codruţa) este de a vedea dacă aceasta „se reflectă în alegeri sau în alte activităţi sociale”. Mai adăugăm aici că, din bilanţul DNA pe anul trecut, a rezultat că 2015 a fost cu cel mai mare număr de demnitari investigaţi şi, totodată, cu un număr mare de aleşi locali trimişi în judecată, realitate comentată de procurorul-şef în baza constatării că „există de foarte multe ori o legătură între valoarea fondului de bani pe care îl administrează persoanele care deţin anumite funcţii publice şi anumite fapte de corupţie” (exemplul furnizat fiind că, în privinţa funcţiilor de conducere în administraţia locală, „în doi ani s-a triplat numărul persoanelor investigate şi trimise în judecată”). Din cele de mai sus ar putea reieşi, pe de o parte, că tentaţiile ar fi fiind cu atât mai mari cu cât persoanele sunt mai aproape de buduroiul cu miere (şi cu cât acesta este mai mare) şi că, pe de alta, oricât de urât ar suna, că (dacă altfel nu se poate) frica să păzească bostănăria. Ce mi se pare că cetăţeanul, societatea civilă (…neorganizată) aşteaptă mai mult – într-un context în care realmente resimte o imensă corupţie – e de a pricepe ca existând o relaţie mai limpede, mai despovărată de îndoieli, între din ce în ce mai numeroasele delaţiuni, apoi acuzaţiile formulate şi, finalmente, actul de justiţie ca atare. Altfel spus, „penalii” să fie (doar cei) dovediţi!