A fi sau a nu fi

Capitală europeană a culturii

Se vorbeşte mult zilele acestea despre a fi sau a nu fi capitală europeană a culturii. În spirit tradiţional, cu toţii avem o opinie, pro, contra sau nehotărâtă, dar avem o opinie. Chiar dacă înţelegem până la cel mai mic detaliu despre ce este vorba sau doar bănuim, sau nici nu înţelegem, nici nu bănuim, dar atraşi într-o atare discuţie nu ne putem lăsa mai prejos şi atunci descoperim în noi înşine o oarecare părere pe care o emitem cu tărie, cu convingerea pe care ţi-o dă puterea revelaţiei. Conceptul de capitală europeană a culturii pare a trece prin aceleaşi etape prin mentalul colectiv prin care a trecut (şi încă mai trece) conceptul de Uniune Europeană, cu tot folclorul aferent. Ce-o fi şi capitala asta europeană a culturii?

Acţiunea/ evenimentul/ conceptul capitala asta europeană a culturii a apărut în 1985 ca o iniţiativă interguvernamentală, iar din 1999 a devenit o acţiune a Uniunii Europene, a luat amploare şi a devenit unul dintre evenimentele culturale cu cea mai mare vizibilitate în Europa, având o contribuţie importantă în dezvoltarea oraşelor, nu numai la nivel cultural, dar şi economic şi social.

Prin acţiunea „Capitală europeana a culturii” Uniunea Europeană urmăreşte să pună în evidenţă bogăţia culturală a Europei, din perspectiva aspectelor culturale comune, dar şi a individualităţii, fiecare ţară membră având o moştenire culturală proprie, cu caracteristici, particularităţi distincte şi distinctive. Prin această acţiune se doreşte promovarea şi protejarea acestei diversităţi şi evidenţierea valorilor şi trăsăturilor comune, fiind în acelaşi timp şi un stimulent pentru dezvoltarea culturală (şi nu numai) pe termen lung a oraşelor care intră în această competiţie.

În urma unui proces de selecţie riguros se acordă titlul de Capitală europeană a culturii şi un premiu în bani, în valoare de 1,5 milioane euro în onoarea Melinei Mercouri (cea care a creat şi propus programul Capitala europeană a culturii).

Nominalizarea unui oraş pentru acest titlu se face în baza unor criterii, factori şi indicatori bine stabiliţi. Pe scurt: titlul se acordă unui oraş, iar candidatura se depune în numele oraşului, chiar dacă oraşul care candidează implică şi zonele limitrofe. Intrarea în această competiţie presupune un dosar care să prezinte un program cultural cu o dimensiune europeană puternică, program cultural care trebuie să acopere anul pentru care îi este acordat titlul şi să fie creat special pentru acesta. Evaluarea se face pe baza criteriilor care se împart în şase categorii, după cum urmează: contribuţia la strategia pe termen lung, dimensiunea europeană, conţinutul cultural şi artistic, capacitatea de a produce rezultate, implicarea publicului şi gestionarea.

Dosarul de candidatură trebuie să conţină maxim 80 de pagini, care trebuie să fie foarte convingătoare şi foarte bine documentate în ceea ce priveşte strategia culturală, de planurile pentru susţinerea activităţilor culturale, planuri de consolidare a capacităţii sectoarelor culturale şi creative, planuri de monitorizare si evaluare, de calitatea activităţilor de promovare, de cooperarea cu operatori sau oraşe din ţări diferite, de strategia menită să atragă interesul publicului larg european şi internaţional, de existenţa unei viziuni şi strategii artistice clare şi coerente, de implicarea artiştilor locali şi a organizaţiilor culturale, de capacitatea de a îmbina patrimoniul cultural local şi formele de artă tradiţionale cu expresiile culturale noi, inovatoare şi experimentale, de angajamentul autorităţilor, de infrastructura adecvată, de implicarea populaţiei, de fezabilitatea strategiei etc.

Dincolo de toate aceste planuri şi strategii, dincolo de cele 80 de pagini ticsite cu informaţii şi angajamente, candidatura pentru acest titlu înseamnă mult mai mult, înseamnă o mobilizare colosală a întregii comunităţi, înseamnă concursul tuturor factorilor de decizie, al tuturor actorilor din viaţa culturală, socială, economică şi politică, înseamnă cooperare şi colaborare, înseamnă înhămarea la aceeaşi căruţă şi hotărârea de a trage cu toţii în aceeaşi direcţie pentru a ajunge la destinaţie, indiferent de orgolii şi preferinţe de orice fel.

E un examen de maturitate a unei comunităţi, e o probă în care se măsoară capacitatea de a munci în echipă, e o confruntare cu noi înşine şi rămâne de văzut dacă reuşim să ne smulgem din zona de confort, din amorţeala rutinei şi a năravurilor zilnice.

Există poveşti de succes, modele de urmat, despre care vom mai vorbi.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: